[fratele]

pai stimabile daca tot zici ca m-ai pus la virgula inseamna ca astepti un raspuns asa ca o sa te pun iarasi "la punct"(precu matale zici ca fac):
zici de Sfintii Parinti-spune-mi si mie si da-mi citate clare din ei unde zic ei ca interpretarea ta e corecta pentru "sarac cu duhul"-deci vreau citate nu dupa ureche ca vad ca nu le interpretezi corect;pricepi de ce vreau citate ?pentru ca rastalmacesti intelesul, si pe urma vrei sa ma convingi ca bine sti tu,blasfemiind Sfinti Parinti.
si pentru ca te incapatanezi cu sensurile tale uite pericopa:
,Si multimi multe mergeau dupa El, din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea si de dincolo de Iordan.Vazand multimile, Iisus S-a suit in munte, si asezandu-se, ucenicii Lui au venit la El. Si deschizandu-si gura, ii invata zicand:
(1)Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este imparatia cerurilor.
(2)Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia.
(3) Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul.
(4) Fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate, ca aceia se vor satura.
(5) Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui.
(6) Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu.
(7) Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
(8) Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este imparatia cerurilor.
(9) Fericiti veti fi voi cand va vor ocari si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind din pricina Mea.
Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra multa este in ceruri, ca asa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi. ,Matei cap4,25-cap5,12
(notarea fericirilor imi apartine)
si uite interpretarea primei fericiri:
'"Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este imparatia cerurilor" (Matei 5, 3). Prin aceste cuvinte, Mantuitorul ne invata ca prima virtute pe care trebuie sa ne-o insusim pentru a intra in imparatia cerurilor, adica pentru a dobandi fericirea, este "saracia cu duhul".
Dar ce inseamna "saracia cu duhul"?
Dupa cum talmaceste Sfantul Ioan Gura de Aur648 (Cuvantul XV la Matei, Migne, P. G., LVII, col. 224. Sfantul Chiril al Alexandriei, Comentar la ., Migne, P. G., LXXII, col. 589; Zigaben, Comentar la Matei, Migne, P. G., CXXIX, col. 189), cuvintele «saraci cu duhul» inseamna «smeriti de buna voie», adica lipsiti de trufia mintii si de nemasurata iubire de sine, pacate prin care au cazut ingerii cei rai si primii oameni. Ele nu arata deci pe cei neintelepti, nestiutori sau simpli, ci pe cei ce se socotesc pe sine astfel. Crestinii care cunosc si urmeaza pe Hristos sunt "invatati de Dumnezeu" (I Tes. 4, 9) si "fii ai luminii... nu ai intunericului" (I Tes. 5, 5), intrucat au dobandit invatatura dumnezeiasca de la Biserica, prin harul Sfantului Duh (I Cor. 5 s.u.).
Saraci cu duhul sunt crestinii care, cugetand necontenit la desavarsirea dumnezeiasca, isi dau seama cat de departe sunt ei de ea; cei ce isi dezlipesc de buna voie inima de bunurile pamantesti, isi golesc mintea de cunostintele cele desarte si isi elibereaza sufletul de iubirea celor vremelnice, pentru ca, astfel saracita, mintea sa doreasca a fi umpluta cu bunurile ceresti, cu bogatia stiintei dumnezeiesti si cu iubirea celor vesnice. Acesti crestini, oricat ar fi de virtuosi, nu se cred niciodata desavarsiti, ci ravnesc si se straduiesc fara incetare sa urce treapta cu treapta, cat mai sus, pe scara desavarsirii.
Patrunsi de convingerea ca nu au nimic de la sine si ca nu pot infaptui nimic pentru mantuirea lor fara ajutorul si harul lui Dumnezeu si ca, atata vreme rat petrec in trup, sunt inca departe de fericirea vesnica, crestinii implora necontenit indurarea harului lui Dumnezeu.
Rasplata fagaduita celor smeriti este imparatia cerurilor, adica fericirea vesnica, pe care, prin credinta si nadejde, ei o gusta launtric inca pe pamant, dar deplin o vor avea numai in viata viitoare, prin partasia la fericirea vesnica.
Smerenia este deci prima virtute ce se cere crestinului. Fara ea, nimeni nu poate trai o viata cu adevarat crestina; fara ea, nimeni nu poate nici macar intra in aceasta viata crestina, pentru ca ii lipseste dorinta de a se lupta cu pacatele si de a dobandi virtutea. Fara smerenie, crestinul nu se afla in stare de a simti nevoia harului dumnezeiesc si prin aceasta se lipseste tocmai de ceea ce are neaparata trebuinta. ,
nu poti compara talmacirea fericiri de Sfantul Ioan Gura de Aur cu urechea ta(cel putin eu nu le pot compara);cat despre -nu dau citate ca asa fac sectantii- ai interpretat iarasi aiurea:cine e capabil sa interpreteze corect poate sa o faca ,iar cine nu e capabil, nici macar cu citate dupa ureche sa nu o faca.
Concluzia e ca daca nu sti intreaba un teolog nu interpreta matale.Daca vrei iti explic mai comlex fericirea da pricepe ca nu e bine dupa ureche.
Alta intrebare era ce e cu PS Irineu si ce inseamna semnatura ta...
iertare si Doamne ajuta!