[mariamargareta]

Fratele întreabă: “si am o intrebare: ce e cu PS Irineu Bistriteanu? ca nu am inteles...”

Povestea e lungă şi oarecum tristă. Dar totul e bine când se sfârşeşte cu bine.
Irineu Pop, pe când era un simplu monah meditativ şi naiv la Sinaia, a auzit şi el de Noul Ierusalim de la Pucioasa . Era pe vremea când “Domnul” vorbea doar prin “lelica Maria”, căci Verginica murise de câţiva ani buni… Irineu i-a vizitat şi a fost impresionat de curăţenia morală a creştinilor de la Pucioasa şi de mesajul lor simplu, de întoarcere la tradiţia moştenită din strămoşi. Bineînţeles că lui i se arăta întotdeauna faţa frumoasă a lucrurilor, iar marile derapaje eretice încă nu apăruseră pe atunci. Între timp, Irineu a fost înaintat în rangul de episcop vicar. În această calitate, Irineu a fost şi mai curtat de către liderii pucioşi, care aveau interesul ca prin el să obţină o legitimare deplină din partea Bisericii. El era convins că la Pucioasa are de-a face cu creştini ortodocşi autentici, şi tocmai de aceea a fost alături de ei când şi-au zidit o biserică. Sfinţirea bisericii s-a făcut după ritualul ortodox.
Irineu a încercat apoi să găsească la Sf. Sinod înţelegere pentru promovarea acestei mişcări ca model pentru întreaga creştinătate românească, după o temeinică cercetare a “fenomenului”, care ar fi trebuit să-i confirme propriile lui convingeri. Colegii lui din Sfântul Sinod au fost însă mult mai reticenţi, iar unii care aveau ca avantaj înţelepciunea vârstei au luat în calcul şi posibilitatea unei mistificări. S-a instituit un moratoriu până ce o comisie de etică va cerceta cazul, pentru a se vedea ce-i de făcut, dar Irineu a fost determinat ca, preventiv, să se lepede de liderii pucioşi şi de mişcarea lor, pentru a nu aduce atingere imaginii ortodoxiei. Comisia a descoperit şi pe cele ascunse, erezii şi nereguli administrative de care Irineu nici nu avea habar. Rezultatul final a fost clasarea “mişcării de la Pucioasa” ca fiind “străină ortodoxiei autentice”. Odată ruptura făcută, liderii pucioşi au scos armele războiului făţiş faţă de B.O.R. proclamând la Pucioasa o biserică aparte, scoasă de sub tutela B.O.R. Apoi au înfiinţat şi o fundaţie, intitulată “Fundaţia Sfânta Virginia”, care avea drept scop crearea unei acoperiri financiare pentru toate manipulările de bani şi de valori materiale. Liderii pucioşi au încercat din răsputeri să-l “recupereze” pe episcopul Irineu, ca prin el să obţină credibilitatea adusă de un episcop, căci ştiau bine că o biserică fără episcop nu este biserică. Irineu însă s-a ţinut tare, a refuzat orice contact cu ei şi nu şi-a încălcat făgăduinţa de loialitate faţă de Sfântul Sinod. Biserica Noul Ierusalim a continuat sa evolueze în derivă, acumulând noi şi îndrăzneţe erezii, aşa încât nu se mai recunoaşte în ea ce a fost cândva, pe vremea Verginicăi. Dacă pe vremea Verginicăi puteam vorbi de o adunătură de creştini exaltaţi, conduşi din întuneric de duhuri pitoniceşti, în prezent liderii pucioşi lucrează cu îndrăzneală, la lumina zilei şi la drumul mare, pentru racolarea naivilor care să le susţină financiar acareturile, cheltuielile fabuloase şi maşinile Peugeot şi Renault.

aria Margareta