Sa meditam. Unde este concilierea intre infailibiltatea papala si cea a Bisericii, sau macar a episcopilor. Infailibilitatea apartine într-un mod special Papei ca si cap al Episcopilor (Matei 16,17-19, Ioan
21,15-7). Asa cum a remarcat Conciliul Vatican II, este o carisma de care "se bucura Pontiful
roman, capul Colegiului episcopilor, în virtutea functiei sale, atunci când, în calitate de Pastor si
Învatator suprem al tuturor credinciosilor, care întareste în credinta pe fratii sai (cf. Lc 22, 32),
[COLOR=Red]proclama printr-un act definitiv o învatatura privind credinta sau moravurile. De aceea pe drept se
spune ca definitiile Pontifului roman sunt ireformabile prin natura lor si nu în virtutea
consimtamântului Bisericii, deoarece ele au fost proclamate cu asistenta Duhului Sfânt, care i-a
fost fagaduita lui în persoana Sfântului Petru." Cesa mai inteleg????[/COLOR]
Infaibilitatea Papei nu este o doctrina ce a aparut brusc în învatatura Bisericii; mai degraba ea
este o doctrina implicita în Biserica primelor veacuri. Doar întelegerea noastra asupra infailibilitatii
s-a dezvoltat si a devenit mai clara de-a lungul timpului. De fapt, doctrina infailibilitatii reiese
implicit din textele petrine: Ioan 21,15-17 ("Paste oile mele.."), Luca 22,32 (" M-am rugat pentru
tine ca sa nu se piarda credinta ta"") si Matei 16,18 ("Tu esti Petru...")
|