[laurschepsis]

Doamne-ajuta!

Cum sa scrii in cateva randuri despre iubire?

"Fiti desavarsiti precum Tatal vostru cel din ceruri desavarsit este".
"Iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine celor ce va urasc, rugati-va pentru cei ce va blesteama si va prigonesc, ca sa fiti fiii Tatalui vostru celui din ceruri".
[SIZE=2]"Iubirea lui Dumnezeu fata de cel mai mare pacatos ii mai mare decat iubirea celui mai mare sfant fata de Dumnezeu"[/SIZE]
"Daca dragoste nu e, nimic nu e"

Si am putea umple pagini intregi cu citate celebre despre dragoste.
Dar dupa ce epuizam citatele ramanem noi. Dar nici noi nu ramanem (aici) prea mult timp. Raman urmasii nostri. Raman faptele noastre. Noi ne ducem dincolo, unde sunt bunii si strabunii nostri, dar nu ne despartim de cei de aici. Pentru ca ne leaga ceva: dragostea. Dragostea da viata timpului si spatiilor, infinitului.

Dragostea e credinta si credinta e dragoste.

Dragostea este copilul care, certat fiind, vine dupa tine plangand si-ti cuprinde cu manutele lui piciorul, rugandu-te sa-l iei in brate si sa-l pupi.

Dragostea este nelinistea unui mare monah roman care inainte de a se muta la Domnul era tulburat pentru ca nu stia daca a "legat si dezlegat pe lumea aceasta cele ce trebuia".

Dragoste este si mahnirea unora care vad ca nu-i pot iubi pe cei care le fac rau.

Dragostea e bine, e frumos, e bucurie, e grija, e durere, e arsura, e sarbatoare, e jertfa, e iertare, e recunostinta, e ... , e tot.

E, astea-s vorbe.

Mai bine va povestesc cum am vazut eu dragostea la un fost coleg de serviciu. Omul acesta, am observat eu, nu-si finaliza totdeauna in timpul orelor de program treaba. drept pentru care era certat uneori foarte aspru de patronul nostru. O termina totusi dupa orele de program. Cu timpul am observat si de ce se intampla asta: daca cineva avea nevoie sa-l ajute se lasa pe sine si-l sprijinea pe celalalt. Il ajuta si atunci cand era clar ca el pierde si celalalt castiga sau cand era evident ca daca-l refuza respectivul se putea descurca si singur. Cu cativa ani in urma avusese un atac de cord si pentru cateva minute a fost in moarte clinica. Povesteste ca se simtea atat de bine, o pace si o curata stare de bine il invaluia. Apoi a auzit sotia plangand si doctorul rugandu-l "sa nu pleci, auzi, te rog sa nu pleci". Au urmat momente chinuitoare. Sa ramana acolo unde era asa de bine sau sa se intoarca la cei aici. A ales sa se intoarca. Acum lucreaza tot acolo. Putea foarte usor sa se pensioneze de mult. Familia nu pot spune ca-l menajeaza. Zilele trecute a mai facut un preinfarct. Se minuna "Ce inima rezistenta am!"
Nu, nea X, nu ai inima rezistenta. Ai inima buna!

Doamne-ajuta!