[cristiboss56]

Intr-o pestera, Maria langa Pruncul Sfant vegheaza / Il priveste, il adora, L-ar atinge ; nu cuteaza / L-ar lasa, n-o lasa dorul, dar smerenia nu-ndura ; / Cum sa-ti pipai Creatorul ? Nu ti-e teama ,tu faptura ? / Ci iubirea e mai tare ca fiorii ei de teama / Si-aplecandu-se-L saruta si la sanul ei de Mama / Il cuprinde, mangaindu-L paradisul din obraz / Adancita-n bucuria negraitului extaz ! / Si-n tacerea noptii sfinte, isi adapa ochii plini / In oceanele de ceruri ale ochilor Divini. / I-ar vorbi, I-ar spune multe, dar se simte-atat de mica; / Numai inima-i cuteaza sa mai bata si sa zica : / - Ai venit din ceruri, Soare , pe pamantu-ntunecat / Si din noaptea acestei pesteri straluci-Vei -ne-ncetat ! / -Ai venit din cer Iubîre ! Pe aceste plaiuri reci / Si din frigu-acestei pesteri incalzi-Vei lumea-n veci ! / -Ai venit , Pastorul Mare, de pe muntii Tai inalti / Micsorandu-Te pe Tine, ca pe oameni sa-i inalti. / Ai venit in lume, Doamne , din cerescul Tau Palat / Sa te nasti sarac in lume, ca sa-l faci pe om bogat.