Ortodoxia confortabila si inchipuita sau despre ispitele generatiilor rasfatate
[COLOR=black] [COLOR=red]Putem sa fim sinceri cu noi insine?[/COLOR][/COLOR]
[COLOR=black]Preluat dupa situl Razboi intru Cuvant:[/COLOR]
http://www.razbointrucuvant.ro/2008/...ate/#more-4252
(fragmente)
Citat:
Am pregatit mai jos cateva scurte extrase din scrierile parintelui Serafim Rose, foarte potrivite, credem noi, pentru constientizarea si infruntarea unui tip de ispite dintre cele mai raspandite si mai primejdioase care pot afecta pe cei ce cauta sa duca o viata duhovniceasca in mijlocul confuziei generale a lumii de azi, fie in lume, fie in manastire.Este vorba despre[COLOR=#000080] tentatia de urmare entuziasta a unor mode duhovnicesti, de imitare a unor forme si, in general, de imbratisare a partilor exterioare,[/COLOR] superficiale, adica numai a “cojii” si a “literei” unor idealuri, modele si practici duhovnicesti, fara a intra in adancul lor si a nazui sa intelegem si sa traim miezul si duhul acestora. E vorba aici si despre acel risc major [COLOR=#000066](subiect pe care l-am mai abordat[/COLOR] de mai multe ori pe site) de a ne insela traind mai mult in[COLOR=#000066] inchipuire viata duhovniceasca[/COLOR] si de [COLOR=#000066]a reduce realitatile dumnezeiesti si mai presus de lume presupuse de poruncile lui Hristos la nivelurile psihologic si moral, mult mai familiare si mai accesibile noua.[/COLOR]
Cauza fundamentala a acestei abordari ne este descoperita de marii Parinti ai ultimelor vremuri in formarea generatiei noastre intr-o maniera centrata puternic (chiar daca la modul inconstient) pe propriul eu (adica narcisista), pe comoditate, pe cautarea satisfactiilor si a succeselor (inclusiv “duhovnicesti”), a rezultatelor imediate. Primejdiile care decurg de aici nu sunt mici, ele putand merge pana la expunerea la cele mai felurite inrauriri diavolesti si pana la construirea unui “dumnezeu” propriu si unei Evanghelii “usoare”, dupa chipul si asemanarea noastra.
Cuviosul Parinte Serafim de la Platina, unul dintre sfintii contemporani cei mai luminati de Dumnezeu sa patrunda in cele mai intime maruntaie ale sufletului omenesc ne indeamna si ne ajuta inca o data, prin cuvantul sau, sa fim sinceri cu noi insine, sa ne aprofundam credinta si raportarea la viata in Hristos, sa luam viata duhovniceasca mult mai in serios, ferindu-ne de a o socoti ceva usor si comod. Lucruri valabile pentru toti, monahi si mireni, deopotriva!
|
Din care deducem cat de "sfant" este un "parinte" in a carui memorie s-a dedicat un site cu marturisiri despre "sfintenia" acestuia, din partea unor crestini "caldicei si comozi": e vorba despre Gabriel Nicu. Nu cred ca vreun alt parinte ortodox roman mai are vreun site special dedicat memoriei sale.
Daca este cui adevarat Sfant, nu se stie mai nimic despre viata sa, caci cu adevarat nu a cautat niciun fel de publicitate din partea niciunui crestin, mai ales de astazi, pe ale carui marturii aproape ca nu se mai poate pune baza.
Citat:
În articolul său despre monahismul din vechea Galie și din zilele noastre, Părintele Serafim spunea mai multe despre această semnificație: „Monahismul din Galia ortodoxă ne arată că viața monahală nu este ceva neapărat «răsăritean», ci mai curând universal creștină și, într-adevăr, a fost încercată mai înainte și în Apus, cu mare folos duhovnicesc. Învățătura Părinților monahi ortodocși, atât din Răsărit, cât și din Apus, este una și aceeași, oferind - pentru cei ce au urechi de auzit - drumul cel mai scurt către împărăția lui Hristos“.
Însă calea aceasta presupune mult mai mult decât a purta dulame și a urma anumite practici călugărești. „Din păcate“, scria Părintele Serafim, [COLOR=#000080]„[/COLOR][COLOR=#000080]conștientizarea monahismului ortodox și ABC-ul său au rămas în mare parte ceva exterior chiar și astăzi. Există mai multă vorbărie despre Stareți, isihasm și înșelare decât nevoințe călugărești aducătoare de roadă.[/COLOR] Într-adevăr, este foarte posibil să accepți toate semnele exterioare ale celei mai curate și mai înalte tradiții monahale: ascultarea absolută față de un Stareț, mărturisirea zilnică a gândurilor, participarea la lungi slujbe bisericești sau pravila de metanii cu Rugăciunea lui Iisus, deasa împărtășanie, citirea cu înțelegere a scrierilor de temelie ale vieții duhovnicești, și [COLOR=#ff0000]făcând toate acestea să simți o adâncă pace psihologică și o ușurare - și în același timp să rămâi imatur din punct de vedere duhovnicesc. Este foarte posibil să-ți ascunzi patimile lăuntrice nevindecate în spatele unei fațade sau tehnici ținând de o duhovnicie corectă, fără însă a avea dragoste adevărată față de Hristos și față de fratele tău.[/COLOR] Raționalismul și răceala inimii omului modern în general fac din aceasta una dintre cele mai înșelătoare ispite ale celui ce râvnește astăzi la viața călugărească. Formele monahale ortodoxe au fost într-adevăr sădite în Apus; dar cum rămâne cu inima monahismului și a creștinismului ortodox: [COLOR=#000080]pocăința, smerenia, iubirea față de Hristos, Dumnezeul nostru și setea neostoită pentru împărăția Lui?[/COLOR]“
În această privință, călugării vremurilor de pe urmă au multe de învățat din monahismul vechii Galii. Nou-născut, încă vibrând de la impulsul inițial, el se ridică deasupra negurii „calculului duhovnicesc” și se avântă în curatul aer de munte al simplității evanghelice. După cum spune Părintele Serafim: „Este mereu aproape de rădăcinile sale și conștient de țelul său, nerobit vreodată de litera rânduielilor și formelor sale. Prospețimea și sinceritatea sa sunt izvor de insuflare până în zilele noastre“.
- “Avem un prieten in Muntele Athos care urmareste de multi ani situatia din manastirile grecesti. Se duce in locuri unde, de pilda, cineva a devenit un “gheronda” faimos, cu numerosi ucenici. Observandu-i pe acesti “stareti”, el a ajuns la concluzia ca adesea oamenii de acolo [COLOR=#000080]isi inchipuie si zamislesc fantezii,[/COLOR] ca si oricare altii. Au anumite pareri despre cineva, pe care le raspandesc pretutindeni, in jurul acestuia, transformandu-l dintr-odata intr-un „batran sfant”, cu o multime care se strange imprejurul lui. In realitate, nu exista nici o pricina pentru acest fapt - sunt multe persoane sfinte carora nimeni nu le da vreo atentie. La Muntele Athos, se poate vedea acest lucru in cazul unui Batran numit Teodosie, un om foarte sfant, care a scris un jurnal despre cum s-a rugat cu Rugaciunea lui Iisus, la un nivel foarte sporit. Nimeni nu stie nimic despre el, in timp ce toata lumea a auzit de altii, deoarece li s-a „facut reclama” si toti ii dau crezare.
|
[va urma]
|