[continuarea mesajului precedent]
Citat:
Printre noi, convertitii apuseni la Ortodoxie, tendinta aceasta - de a asculta o parere pe care cineva a raspandit-o si de a-i da crezare - este foarte puternica. Totusi, nu aceasta este ceea ce ar trebui sa facem. [COLOR=#ff0000]Ar trebui sa ne folosim mintea, incercand sa ne inaltam inimile la un nivel la care sa putem simti mai profund Ortodoxia. Este imperios necesar, in aceste vremuri, sa avem un discernamant patrunzator. [/COLOR](…)
Daca duhul autentic al Ortodoxiei nu ne este transmis astfel, apare ispita de a urma „intelepciunea exterioara”, intelepciunea acestei lumi. Atunci, venind catre Ortodoxie, [COLOR=#000080]vom alerga dupa lucruri exterioare: icoane bune, slujbe minunate dupa Tipic, biserici frumoase, dupa felul corect de a canta, de a face danii… [/COLOR]Toate aceste lucruri sunt minunate si bune, dar nu ne putem apropia de ele fara sa stabilim ca fiindu-ne prioritar a avea o inima calda, crestina si a purta lupta launtrica prin care sa dobandim smerenia.Daca neglijam aceste prioritati esentiale, atunci toate aceste lucruri minunate pot fi asezate intr-un muzeu al antichitatilor ortodoxe, asa cum istoriseste filosoful Vladimir Soloviev - si acest lucru va fi pe placul Antihristului.
[COLOR=#000080]Antihristul trebuie inteles ca fiind un fenomen spiritual. De ce va vrea toata lumea sa i se inchine? Este vadit, din pricina faptului ca in launtrul sau se gaseste ceva care raspune la ceva din launtrul nostru - acel ceva fiind lipsa lui Hristos din noi.[/COLOR]Daca i ne vom inchina (Dumnezeu sa ne fereasca de asa ceva!), [COLOR=#ff0000]va fi deoarece vom simti o atractie catre un anumit lucru exterior, care s-ar putea infatisa ca fiind chiar crestin, de vreme ce „Antihrist” inseamna cel ce este „in locul lui Hristos” sau arata precum Hristos. [/COLOR]Astfel, ne vom pierde cu desavarsire mantuirea, urmandu-i celui ce este in locul lui Hristos, si care ne va duce in ratacire. Desigur ca Antihristul poate veni doar dupa ce intreaga lume a auzit de Hristos; prin urmare, alegerea din urma va fi facuta intre Hristos si Impostor - si aproape intreaga lume ii va urma Fiarei.
Cum sa ne impiedicam de la a savarsi aceasta, de la a urma „intelepciunii exterioare”? Trebuie mentionat ca putem fi prinsi de ea, chiar daca am ajuns cuprinsi de idei inalte. [COLOR=#000080]Este la moda acum sa se invete despre Rugaciunea lui Iisus, sa se citeasca Filocalia, sa se faca o „intoarcere la Parinti”. Aceste lucruri nu ne vor mantui - sunt exterioare. Ele ne pot fi de folos daca sunt intrebuintate potrivit, dar daca devin o patima, daca devin cel dintai lucru dupa care umblati, atunci ajung sa fie exterioare, ducandu-ne nu catre Hristos, ci catre Antihrist. [/COLOR](…) Vedem aceeasi atitudine in zilele noastre, ce da glas unora ca acestea: „Toata lumea il stie pe Sfantul Simeon Noul Teolog. O, da! Il vom urma. Sfantul Grigorie Palama. Da! Da, e cel mai bun! Da! Si toti Parintii isihasti… Isihasm! si Rugaciunea lui Iisus“, si alte subiecte sporite -[COLOR=#000080] toate acestea sunt doar la suprafata[/COLOR]“.
|
Sunt, deci, oameni care se inseala despre Sfintenia unor batrani din Sfintele Manastiri ale Sfantului Munte Athos... cum nu ar putea sa nu fie oameni care sa nu se insele despre "sfintenia" "parintelui" Gabriel Nicu, oameni patimasi si la propriu, dar si la figurat?
Ca acei "ucenici" ai lui Gabriel Nicu care l-au vazut [cum de l-au vazut daca era asa de "smerit" si evita lumea???] cum nu mai manca nimic preparat din carne, i-au cerut "binecuvantare" sa nu mai manance nici ei carne...asta nu este doar o forma exterioara, rece si superficiala de manifestare a Ortodoxiei? Desigur ca asa este. Iar in tot ce a postat cineva despre Gabriel Nicu, niciodata nu a razbatut pana la mine, asa de mult pacatosul, "smerenia" acestui "parinte", simti un preot care este smerit din duhul sau, din felul in care predica, simt de exemplu aceasta in cazul parintilor Ilie Cleopa, Justin Parvu, Constantin Galeriu din predicile lor, nu insa si in predicile IPS Daniel Ciobotea sau ale raposatului Patriarh al BOR Teoctist Arapasu, ambii proslavindu-l pe ereticul Papa de la Roma [mai intai Ioan Paul al II-lea, iar mai apoi Benedict al XVI-lea, Joseph Ratzinger de fapt].
Citat:
|
”Viata centrata in jurul sinelui si de satisfacere a propriei persoane, traita de majoritatea “crestinilor” de astazi este atat de intruziva incat ii pecetluieste pe acestia in afara oricarei intelegeri a vietii duhovnicesti; si cand astfel de oameni incearca “viata duhovniceasca”, [COLOR=#ff0000]o fac numai ca pe un alt mod de satisfacere a propriului eu[/COLOR]. Fapt ce poate fi vazut destul de limpede in idealurile religioase cu desavarsire false atat ale miscarii “harismatice” cat si ale diferitelor forme de “meditatie crestina”: [COLOR=#000080]toate promit (si ofera extrem de rapid) experienta multumirii si a pacii[/COLOR][COLOR=#000080]. [/COLOR][COLOR=#000080]Dar acesta nu este catusi de putin idealul crestin, care, decat orice altceva, poate fi rezumat ca fiind un razboi si o lupta infricosatoare[/COLOR]“.
|
[va urma]
|