" In linistea iubirii mele, traversam tabara razboinicilor si-i priveam urandu-se... ma intorceam apoi sa ma rog: Doamne, lumineaza-ma si arata-mi ce turn sa-i fac sa cladeasca, turn care sa contopeasca in el aspiratiile lor diverse.. Vesmantul meu e prea scurt, iar eu sunt un prost pastor, care nu-i poate adaposti pe toti sub aripa lui. Iar ei se urasc pentru ca le e frig... caci ura nu este decat lipsa satisfactiei. Ierburile marunte se urasc si se disloca una pe alta.. dar nu si arborele unic, in care fiecare ramura creste din prosperitatea celorlalte. Da-mi o fasie din vesmantul Tau, pentru a-i aduna sub ea pe toti razboinicii mei si pe copiii care plang.."
( Antoine de Saint- Exupery)