Citindu-ti postarea, geo.nektarios, mi s-a facut tare dor de asemenea comunitate, cu personalitati diferite, dar avand acelasi gand de a lupta cu ispitele si de a se desavarsi.
Am de adaugat ceva la afirmatia ta, si anume, ca noi mirenii nu traim numai in sanul familiei , ci suntem inconjurati de tot felul de persoane la scoala, la serviciu, peste tot.
Legat de acest aspect am o intrebare: cat rau trebuie sa acceptam de la aproapele si totusi sa-l iubim? Si anume, aproapele care necontenit si cu mijloace foarte rafinate, satanice, incearca sa te indeparteze de tot si definitiv de credinta, tu stiind acest lucru. Budistii au o ramura satanista; la ei ma refer. Este o incercare grea sa stai langa ei; comparativ cu acestia, maicutele de la manastire sunt niste ingerasi la propriu. Cum ar trebui priviti acesti satanisti, incat sa fim in stare sa ii iubim ca pe aproapele, in conditiile in care stii ce intentii au. Ei se gasesc oriunde in lume mai mult sau mai putin razleti. Sunt insa si locuri in care abunda ca numar; imagineaza-ti sa fii singurul crestin-ortodox practicant printre ei. Cum ai proceda? Intrebarea mea aminteste de vremeurile ce vor veni, care in unele parti au si venit deja.