Crestinii Bisericii Primare aveau foarte mult har. Ei traiau pentru Dumnezeu, ceea ce oamenii de zi, cu putine exceptii nu o mai fac,cum bine remarci, Geo. Lipsa de har este urmare fireasca a impatimirii. Mai exista si oameni cu har, care stiu ce e adevarata comuniune si astazi; la ei insa nu este vorba de o iubire naturala, ci de iubirea ca si culme, ca incununare a desavarsirii duhovnicesti. Unde e patima, nu poate fi har, nici dragoste. Deci la cei putini, ajunsi prin procesul indelung de dezpatimire la dragoste desavarsita de aproapele, gasim si Harul lui Dumnezeu coborat in inima dezpatimita.
|