Chiar este adevarat ca ei nu stiu ce fac, odata ce li s-a luat puterea de a distinge intre bine si rau, prin ceea ce se cheama "vindecarea memoriei": binele si raul devin alternative acceptabile, contopindu-se unul intr-altul.
Acesti oameni sunt intr-adevar de plans si singurul lucru corect de facut e sa ne rugam pentru trezirea si implicit mantuirea lor. Problema e, ca in toiul luptei, cand te simti atacat de un numar de persoana concomitent si permanent, nu prea ai timp sa te rogi pentru altii, ci doar pentru tine, ca sa iesi nevatamat. Atat "Tatal nostru" cat si "Doamne IIsuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu miluieste-ma" spuse incontinuu sunt cele mai bune arme de aparare. Abia dupa ce scapi din acel "furnicar" si te indepartezi de el, prinzand puteri, caci ziua nu au aceeasi putere ca noaptea, te poti ruga si pentru ei.