VSOVI, multă răbdare trebuie să fi avut profesorii tăi pe vremea când erai copil de școală. Aici ți se pare că pricepi, aici te răzgândești și spui că ai greșit, ca apoi iarăși să o iei de la capăt, cu versiunea cea dintâi care ți-a trecut prin cap. Oare de ce mai e bună logica, dacă n-o folosim atunci când se cere imperios să o folosim? Vorba poetului:
E ușor a scrie versuri, când nimic nu ai a spune, Înșirând cuvinte goale, Ce din coadă au să sune… și tot așa de ușor e să facem filozofie de cuvinte. Dar realitatea ne omoară: ea vine cu cărțile pe masă.
Te-am rugat să răspunzi concret la trei întrebări, iar frăția ta ai preferat să bați câmpii, susținând o părere personală care vine din inimă, nu din cap; vine dintr-un sentimentalism exaltat, care nu se sprijină pe nici un temei, pe nimic.
Prima întrebare suna așa:
[COLOR=purple]Când a fost încoronat Irineu în fruntea bisericii?[/COLOR] Asta nu pentru că eu vreau să-ți pun întrebări încuietoare, ci pentru că “Dumnezeul de la Pucioasa”, în care frăția ta crezi, și-i slujești și i te închini cu o idolatrie nedisimulată, i-a “proorocit” în 1990 lui Irineu Pop Bistrițeanul (citez):[COLOR=fuchsia] “te voi încorona”.[/COLOR] La acea vreme
[COLOR=blue](9/22 octombrie 1990)[/COLOR] Irineu era deja episcop-vicar de vreo șase luni, deci nu se mai poate face speculația că “încoronarea” ar fi cumva legată de ridicarea sa în treapta de arhiereu. Și oricum, expresia “scaunul bisericii” nu se poate asocia decât cu scaunul de patriarh, pentru că este vorba de o singură biserică și de un singur scaun. Îți reamintesc că titlul capitolului respectiv în care apare acest text este:
[COLOR=blue]6. Arhiereul Irineu – rolul și menirea lui de la Dumnezeu[/COLOR]. Asta ca să nu vii cu cine știe ce demonstrații cum că n-ar fi vorba de Irineu, ci de un altul.
N-ai răspuns.
A doua întrebare suna așa:
[COLOR=purple]Când a fost așezat[/COLOR] [Irineu]
[COLOR=purple]pe scaunul bisericii (întronizat)?[/COLOR] Asta nu pentru că eu sunt o pisăloagă, ci pentru că “Dumnezeul de la Pucioasa”, căruia frăția ta îi faci jocurile (fie și numai involuntar) i-a “proorocit”în 1990 lui Irineu Pop Bistrițeanul (citez):[COLOR=fuchsia] “să stai [/COLOR][…][COLOR=fuchsia] pe scaunul bisericii Mele”.[/COLOR]
Nici la asta n-ai răspuns.
A treia întrebare suna așa:
[COLOR=purple]A reușit el să fie pildă bisericii, odată încoronat și înscăunat?[/COLOR]
Nici aici n-ai mai răspuns, prevalându-te probabil de faptul că Irineu n-a fost nici încoronat, nici întronizat, deci nu mai era cazul să se mai dea un răspuns.
Eu n-am pus aceste întrebări ca “să te încui” pe frăția ta, ci doar ca să-ți arăt că ce s-a spus aici
[COLOR=blue](adică în CLD din 9/22 octombrie 1990)[/COLOR] ca “profeție”, s-a spus la beție. Beție de cuvinte, firește, eu nu vreau să jignesc pe nimeni cum că ar avea cine știe ce patimi ascunse. Vorbe goale, adică. Desigur că ele exprimau niște aspirații concrete, dar rămâneau simple dorințe omenești. Voia Celui de Sus a fost cu totul alta, iar istoria stă mărturie că așa a fost.
Amu, stăi și frăția ta strâmb, și judecă drept: dacă “proorociile” astea nu s-au adeverit prin împlinire, oare nu sunt ele proorocii mincinoase? Ba sunt!
P.S. La chestiunea cu iepurii scoși din joben, ai tăcut chitic, ca mortu’n păpușoi. Până la urmă te-ai hotărât? Teoctist pe cine a lăsat urmaș: pe Daniel, sau pe Teofan? Din ce scrii matale rezultă însă că i-a lăsat pe amândoi.
Dar să-ți fie clar: O fi adevărată, sau nu, zvonistica legată de o presupusă preferință “testamentară” a lui Teoctist față de Teofan… nu zic nu, deși n-avea nici o valoare, îndată ce patriarhul urma să fie ales prin vot secret. Dar să spui că l-a lăsat în scaun pe Daniel… asta-i o mare gogoriță. În primul rând că Teoctist nu s-a dus la operație la Spitalul Fundeni ca să moară. El a fost convins de niște sfătuitori incompetenți că operația este fără nici un risc, așa încât Teoctist era convins că în 2-3 zile se va face bine, deci a și aranjat ca lucrurile să decurgă în taină, pentru ca mai bine să nu se știe prin ce a trecut. De asta a și fost atâta secretomanie până ce, vrând-nevrând, tot s-a aflat. Din păcate, Teoctist a murit cu zile. Era un om bun, dar cam ușor de dus de nas. Deci, nici vorbă ca înainte de a se duce la spital, să-l fi ales el pe Daniel ca să-i țină locul (doar până se întoarce de la spital, sănătos). Cu toate acestea, despre Daniel Ciobotea frăția ta spui așa:
[COLOR=blue]“ca al 7-le patriarh este Daniel, shi el a fost de la Dumnezeu shi a fost Ashezat prin Teoctist.”[/COLOR]
N-a fost așezat prin Teoctist, ci a fost ales de Sfîntul Sinod prin vot secret. Putea nici să nu iasă la vot – dar a ieșit. Și nici măcar nu e al 7-lea patriarh. Oare nu mai știi să numeri până la zece? Daniel este al ȘASELEA patriarh, asta o știu și copiii de școală.
De altfel, frăția ta în postarea #51 îl vedeai pe Daniel pe poziția a șasea (citez):
[COLOR=blue]6. Daniel (shi sunt texte nenumarate in care i se adreseaza pe numele sau, Daniele...)[/COLOR]
Ori te-ai răzgîndit între timp, ori nu ești deloc serios, și ne faci să ne pierdem timpul cu frăția ta. Asta nu-i frumos!
