[mariamargareta]

În prealabil postat de strajeru

• pentru a justifica existenta sectei si convingerile promovate se mentin legaturi stranse cu orice miscare schismatica fata de Biserica Ortodoxa Romana: cu “Noul Ierusalim” de la Pucioasa, cu Manastirea Vladimiresti, cu Oastea Domnului in versiunea protestanta, Desanka de la Arad.

Nu , [SIZE=4]nu au absolut nici o legătură cu "Noul Ierusalim" de la Pucioasa[/SIZE]. Pucioşii sunt prea mândri ca să se amestece cu alţii, iar liderii lor prea isteţi ca să nu observe că secta lui Dogaru promovează numai inepţii. O "conlucrare" cât de mică cu dogarii ar fi adus prejudicii imense pucioşilor. Mesajele pucioşilor sunt suficient de elevate ca să nu mai aibă nevoie de recunoaştere, susţinere şi promovare din exterior. Nu numai dogarii, dar şi secte mult mai ortodoxe şi aparent legale/canonice (cum ar fi cea a preotului/episcop-caterisit de BOR, Ioan Preoteasa) au fost respinse categoric de către pucioşi. Pe Ioan Preoteasa l-au primit de două ori cu deosebită curtoazie, deoarece sperau să-l pună sub papucul lor (aveau mare nevoie de un episcop hirotonit cu acte în regulă, aşa că nu i-a deranjat că Preoteasa era hirotonit de o biserică schismatică ucraineană). Când au observat că lucrurile stau exact invers (Preoteasa dorea să-i facă pe pucioşi supuşii lui, ca să-şi mărească turma, care era prea anemică) pucioşii i-au dat imediat papucii.
Confuzia vine de la o manevră ieftină de-a dogarilor, care declara în scrierile lor că simpatizează şi recunosc ca fiind de la Dumnezeu toate sectele enumerate (pucioşii, vladimireştii, ostaşii protestanţi, urmaşii Desankăi).
Un eveniment semnificativ din istoria pucioşilor trebuie menţionat. Cu câţiva ani în urmă, la unul din "Festivalele creştineşti" organizate de ei în "Grădina Întâlnirii din Glodeni (lângă Pucioasa) au avut surpiza să constate că după ce se înserase bine, un individ ciudat propovăduia cu o exaltare suspectă printre corturile pelerinilor o altă "învăţătură" decât cea pucioasă. A fost imediat legitimat (era Constantin Dogaru în persoană) luat pe sus şi dus cu forţa la gara Pucioasa, unde a trebuit să ia primul tren înapoi spre Tecuci. Aşa a luat sfârşit prima şi ultima călătorie misionară a "sfântului apostol Costică" la Pucioşi. Cu toate acestea, din interes, dogarii continuă să-i vorbească de bine pe pucioşi. Corb la corb nu-şi scoate ochii.