Am mai zis parca undeva ca totul se invata: iubirea, iertarea, etc.
Chestia cu intorcerea celuilalt obraz este mai mult o metafora. Nu se interpreteaza stricto sensu (zic eu).
Cum inteleg eu iertarea, in primul rand este semn de intelepciune. Si intelepciunea este greu de dobandit si vine incetisor si sunt multe calitati necesare pentru a o dobandi.
De fapt, daca ne analizam foarte atent, vom vedea ca suntem ispititi in permanenta.
Ma duc eu ieri la locul de munca, foarte vesela si senina (ma simteam eu). Si iata ca, cu toata starea mea de seninatate, gasesc niste semeni care se iau de mine. Agresivi verbal, eu nu ripostez ei ma jignesc, se indeamna unul pe altul chiar la agresiune fizica.
Eu incerc sa-mi pastrez starea. Greu. Se invoca chiar numele lui Dumnezeu. Si mai greu.
Deci, cand suntem siguri pe noi ca suntem asa cum ar trebui sa fim, iata, vine o incercare. De la aproapele. Si ce-i cu asta? Ce avem de invatat. IERTAREA.
Adica, sa invat sa iert instantaneu, dar in mod real.
Ancah zicea undeva ca se inabusea daca indura prea multe.
Pentru ca nu a iertat in mod real.
De aceea trebuie sa invatam in permanenta.
Starea ideala este, orice ti se intampla, tu te rogi pentru celalalt, ierti, si totul trece prin tine ca si cum n-ar fi fost. Nu pui la inima, nu te consideri jignit, nu ripostezi. Pur si simplu totul trece prin tine ca si cum nu ar fi fost.
Asta zic eu inseamna IERTAREA. Daca nu ierti, te vei incarca de propria furie, neputinta de a-ti exprima parerea si a-ti impune punctul de vedere.
Asta cred eu ca a vrut sa ne transmita Iisus.
Orice s-ar intampla nu ne poate afecta.
Multi confunda cu nesimtirea.
Da, este o stare de nesimtire, este o stare in care nu-ti mai simti orgoliul, mandria, frustarea, pentru ca nu mai exista in tine, le-ai eliminat si in acest fel poti, incet incetisor sa poti sa discerni ce-i adevarat de ce nu este.
Foarte mult pe acest forum se teologhiseste, dar, trairile reale ale fiecaruia nu se ascund in spatele vorbelor din carti.
NU vreau sa supar pe nimeni, mai ales intr-o perioda de post, mai ales ca ne consideram mai ortodicsi decat altii.
Mesajul pe care vreau sa-l transmit este ca, orice am posta noi, totusi, ceva ne leaga pe toti, toti suntem la fel in fond, si buni si rai, dar, incercam sa ne umplem de iubire.
Cand vom invata sa ne iubim si sa ne respectam pentru ceea ce suntem nu pentru ceea ce am vrea sa fim, zic eu, atunci multe din replicile taioase de pe forum vor disparea pur si simplu.
Dar si expunerile extremiste de tip religios, in care unii se cred mai cu mot decat ceilalti.
Undeva la mijloc este Adevarul.
Si-l vom gasi impreuna.
ce ziceti?
|