Citat:
În prealabil postat de cristiboss56
Iubirea se imbraca in cel iubit ca intr-o haina. Dragostea pe care o revarsam asupra oamenilor este ca o lumina care descopera lucrurile aflate pana atunci in intuneric. Prin iubire cunoastem si vedem pe celalalt in adevarata lui lumina. Cand iubesti , pana intr-atat te daruiesti, incat doresti sa intri in voia celui iubit, ajungand sa te identifici in gandurile lui, sa-l retraiesti in propria ta inima, in propriul tau trup, in propria ta rasuflare, incat cel iubit dintr-odata ti se descopera, in intregimea sa, in tine insuti, ca tine insuti.
|
Doamne,ce frumos spui Cristi,dar cat de dureros poate fi uneori cand incepi sa te identifici cu celalalt,sa te daruiesti pana intr-atat incat te pierzi pe sine...si-apoi,te tot cauti in zadar ca o fantoma damnata sa baiguie prin lumea pe care nu o mai intelege deloc,prin sinele caruia nu-i apartine si se simte atat de strain,atat de saracit de zambet si simtire specifica eu-lui altadata increzator.
Iubirea este cel mai extraordinar,cel mai nedefinit si complex dar al pamantului,al pamantenilor,din pacate ne dovedim uneori prea neputinciosi pentru a o purta,pentru a o percepe asa cum se cuvine,cu maretia ei cu tot.
Ce frumos spui Cristi despre iubire!...