[MarinaAlca]

" Nu voi exista vesnic in lumea aceasta.Intre vesnicia dinaintea nasterii mele si vesnicia de dupa moartea mea, am timpul meu precis ptr a parca pe mica noastra planeta.
Am ceasul meu de parcare. Nu pot da aratatorul inapoi. Nu pot sa pun bani in ceas si sa-l fac sa mearga mai departe.Timpul meu de parcare este implacabil limitat.
Nu exista nici o autoritate care ar putea sa faca ceva ptr mine.
Viata mea este ca numele meu pe care il scriu pe nisipul de pe plaja.
Un vant usor-si totul se sterge..ce ma fac?
Un lucru este sigur: nu trebuie sa fiu trist, ba mai mult, trebuie sa incerc sa parchez la soare si nu in viesparul grijilor care ma urmaresc si ma distrug.
Sa fac ziua frumoasa... sa ma entuziasmez de lumina, de iubire, de oamenii buni si de lucrurile bune..
Sa fiu prietenos si cordial cu batranul care stie ca timpul lui de parcare a expirat, cu bolnavul, cu handicapatul, cu cel dezamagit, cu cel inselat si cu nefericitii cei multi, care nu au mai gasit un loc de parcare la soare.
Lor si tuturor oamenilor din jurul meu sa le fac ziua frumoasa.
De fapt, nu trebuie sa fac mai mult ptr a fi eu insumi fericit.

Sa parchez la soare si sa las ceasul de parcare sa mearga"