[geo.nektarios]

[SIZE=3]Duhul Sfânt este puterea adeveritoare a dumnezeirii şi lucrarea acesteia spre desăvârşirea şi împlinirea fiinţei noastre. Deşi omenitatea noastră subzistă în Biserică în omenitatea lui Hristos, creşterea ei prin sfinţire este lucrarea permanentă a Harului, Care le primeste pe toate cele de lipsă. Trebuie reţinut prefacerea materiei Sfintelor Taine, care înseamnă că între lucrarea Duhului Sfânt şi aportul Său material se efectuează o legătură. Chemarea Sf.Duh este centrul pnevmatic al tuturor Tainelor, pentru că prin ea se operează, o îndoită prefacere: a elementelor în elemente umplute de Har divin, iar a credinciosului în firea Împăratului. “Această transformare nu este un act pur mecanic din partea puterii divine; ea devine act conştient, pătrunde în mişcarea minţii şi astfel trece în actul voluntar, determinând o mişcare unică şi simultană, a Harului şin a efortului nostru personal. Actul propriu-zis sinergic este, aşa cum îl defineşte Nicolae Cabasila ‘trecerea vieţii şi puterii Tainelor în voinţa noastră’. Rugăciunile specifice rânduite de Biserică la [COLOR=black]fiecare[/COLOR] Taină sunt o expunere a trecerii acestei puteri a Tainelor în dinamica fiinţei noastre proprii, o împropriere a lor şi o prefacere a fiinţei noastre.”[COLOR=#0000ff][14][/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3]Prin Taine se lucrează desăvârşirea personală a subiectului, care poartă un nume, iar numele denotă unicitatea fiinţei sale în existenţă şi creşterea acestei personalităţi întru Împărăţia lui Dumnezeu. Lucrările permanente ale Tainelor efectuează integrare şi reintegrare în dumnezeire, în special prin Euharistie, nucleul tuturor Tainelor. [/SIZE]
[SIZE=3]“În ce priveşte săvârşitorul, Sf.Simeon arată că ‘noi, când săvârşim Sfintele Taine nu lucrăm, cid oar slujim, Duhul Sfânt fiind cel Care lucrează prin noi. Şi chiar dacă mii de preoţi slujesc deodată, unul este Trupul şi Sângele, una este Jertfa, iar nu mai multe. Căci cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrătorpretutindeni şi peste toate.’ “[/SIZE][SIZE=3][COLOR=#0000ff][15][/COLOR][/SIZE][SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]1) Lucrarea Sf.Duh în Sf.Taină a Botezului[/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=black]Botezul este considerat ca împreună moarte şi înviere cu Hristos. [/COLOR][COLOR=black]E înviere întrucât e întâi moarte şi întrucât ceea ce apare nou în om, e ceea ce s-a pierdut prin păcatul originar. „Întrucât însă prin Botez apare pentru prima dată în omul concret viaţa cea adevărată, după moartea în care a trăit, Botezul e considerat şi ca naştere din nou a omului, ca o a doua naştere a lui, sau ca naşterea lui Hristos în el”.[COLOR=black][16][/COLOR] Ne naştem din nou în Hristos, Care a murit şi a înviat pentru noi, participând la moartea şi învierea Lui.[/COLOR][/SIZE]
[COLOR=black][SIZE=3]Biserica chiar din prima zi a naşterii ei istorice, şi-a început activitatea prin propovăduire şi prin Taine, prin cea dintâi dintre acestea, care e Botezul. Biserica şi-a concentrat activitatea în Taine, în învăţătură şi în rugăciune, care dădeau putere pentru un nou mod de viaţă, o viaţă frăţească, de unitate în Hristos şi în Duhul Sfânt. Viaţa Bisericii constă în cuvânt, rugăciune şi Taine, chemarea Duhului, Care să înduhovnicească pe credincios. Astfel, în rugăciunile la facerea catehumenului găsim elemente pentru cunoaştere prin cuvânt, care este o pregătire pentru unirea sa cu Hristos, care se va efectua prin Botez. În rugăciunile la facerea catehumenului găsim elemente pentru cunoaştere prin cuvânt, care este o comunicare a puterii divine operante asupra sufletului credinciosului o pregătire a lui pentru unirea cu Hristos, care se va efectua prin Botez. După rugăciunile de purificare spirituală exprimate prin lepădări, exorcisme şi mărturisirea de credinţă, însoţită de declaraţia solemnă că cel ce se botează se uneşte cu Hristos, urmează actul închinării în numele Sfintei Treimi, încheiat de preot cu această binecuvântare: „Binecuvântat este Dumnezeu, Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină, acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin”[COLOR=black][17][/COLOR]. Toate aceste acte pregătitoare pentru marele dar al Sf.Botez au un singur scop pentru cel ce se va boteza: „…şi-l umple de puterea Sfântului Duh, spre unirea cu Hristos, ca să nu mai fie el de acum fiu al trupului, ci fiu al Împărăţiei Tale.” Apoi preotul rosteşte rugăciunea de sfinţire a apei pe care o binecuvintează de trei ori: „şi acum cu pogorârea Sfântului Duh Sfinţeşte apa aceasta! Şi îi dă ei harul izbăvirii, binecuvântarea Iordanului. Fă-o pe ea izvor de nestricăciune, har de sfinţenie…”[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=black][SIZE=3]Chemarea Sf.Duh pentru sfinţirea apei prin semnul Sf.Cruci, ne arată că în fiecare taină e prezent Hristos, prin Duhul Sfânt, că lucrările Lor sunt neîmpărţiteşi nedespărţite. Apoi se săvârşeşte Botezul prin cuvintele: „Se botează robul lui Dumnezeu (N) în numele Tatălui, Amin, al Fiului, Amin, şi al Sfântului Duh, Amin. Şi acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.” timp în care pruncul este afundat în apă de trei ori în numele fiecărei din Persoanele Sf.Treimi, spre a se confirme împreună lucrarea Acesteia, în actul naşterii credinciosului din „apă şi din Duh”.[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=black][SIZE=3]Botezul este lucrarea Sf.Treimi, iar harul Botezului este harul naşterii din nou, ca luminare şi sfinţire. Numele lui Dumnezeu si numele ipostaselor Sf.Treimi, atunci când sunt pronunţate, devin operante în cei ce se botează. În acest moment energia divină este asumată, prin cuvânt şi prin mijlocirea materiei, ea însăşi fiind transfigurată prin lucrarea Duhului.[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=black][SIZE=3]2) Lucrarea Sf.Duh în Sf.Taină a Mirungerii[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=black][SIZE=3]Această Taină se săvârşeşte odată cu Taina Botezului. Marchează fenomenul pătrunderii Harului Divin în trupul celui botezat. Lucrarea Mirungerii se bazează pe unitatea ontologică a elementelor trup-suflet, a posibilităţii comuniunii dintre ele, prin Sfinţirea care le întrepătrunde pe amândouă.[/SIZE][/COLOR]
[SIZE=3][COLOR=black]În rugăciunile citite de patriarh la sfinţirea mirului şi care preced momentul cheie al chemării Duhului este pusă in lumină valoarea sfinţitoare a mirului, apoi se cere umplerea Sf.Duh. Centrul invocării are această formulare: „Se sfinţeşte Mirul acesta cu puterea, lucrarea şi pogorârea Duhului Sfânt, în numele Tatălui şi al Fiului [/COLOR]şi al Sfântului Duh”, iar în timpul pronunţării acestor cuvinte, se face semnul crucii de trei ori deasupra vasului cu Sfântul Mir. Apoi: „Iată acest Mir se făcu Mir sfinţit, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”. În rugăciunea premergătoare săvârşirii Tainei, se menţionează efectul botezului, care curăţă de păcate şi sfinţeşte prin untdelemnul sfinţit. Apoi se continuă: „Însuti, Stăpâne, Prea Îndurate Împărate al tuturor, dăruieşte-i lui şi pecetea darului Sfântului şi întru tot puternicului şi închinatului Tău Duh...”. Pecetea a fost totdeauna simbolul puterii şi autorităţii depline, dovada materială a acestei puteri şi autorităţi, sau semnul întăririi unei puteri sau autorităţi. În Taina Mirungerii, pecetea în formă de cruce este simbolul imprimării puterii divine în trupul celui botezat, al unirii trupeşti cu Hristos şi al unei vieţi puternice similare vieţii lui Hristos. Prin pecetea darului Duhului Sfânt, imprimată pe trupul celui botezat sub formă de Cruce, trupul este pătruns de lucrarea întregii Treimi, trupul primeşte aceeaşi ungere pe care a primit-o trupul lui Hristos, tot prin Duhul Sfânt, întărit în che­marea de a se face „şi moştenitor cereştii împărăţii a lui Hristos”. Prin mirungere, se ofi­ciază o Cincizecime personală, cu scopul ca toate darurile Duhului să fie actualizate în chipul personalităţii creştinului, chip în care să strălucească Hristos „întru Care toată lumea cea văzută şi cea nevăzută se umple de mireasma faptelor bune”.[/SIZE]