[geo.nektarios]

[SIZE=3]Taina Sfîntului Maslu este o formă a rugăciu­nii colective a Bisericii întregi, preoţi şi credincioşi, este credinţa tuturor pentru unul, ca putere spirituală concentrată asupra celui bolnav, în care se unesc darul Duhului cu puterea credinţei obşteşti. Sănătatea omului nu este numai o problemă individuală, ci este mai ales socială. Biserica încorporează pe individ în trupul omenităţii universale a lui Hristos, operând mântuirea din orice rău.
[SIZE=3]6) Lucrarea Sf.Duh în Sf.Taină a Căsătoriei[/SIZE]
[SIZE=3]Are origine paradisiacă şi semnifică unitatea genu­rilor umane prin iubire, iubire care are în ea însăşi putere sfinţitoare. Ideea fundamentală este specificată în rugăciunea logodnei: „Dumne­zeule cel veşnic, Care pe cele despărţite le aduni întru unire şi ai pus dragostea legătură neîntreruptă…”. După ce în mai multe rugăciuni este expusă tema creierii lui Adam şi Eva şi a rolului lor în perpetuarea spe­ciei, aşa cum se reflectă în familiile scripturistice patriarhale, Biserica se roagă pentru cei ce se căsătoresc: „…uneşte-i pe dânşii într-un gînd; în­cununează-i într-un trup; dăruieşte-le lor ... dobândire de prunci buni…”.[/SIZE]
[SIZE=3]În aceste cuvinte este sintetizat conţinutul harismatic al tainei: iubi­rea creatoare care duce la nemurirea biologică şi spirituală. Viaţa şi unirea vieţilor este o binecuvântare a lui Dumnezeu şi aceasta este anun­ţată de momentul când preotul pronunţă cuvintele de unire pe care Dum­nezeu o efectuează în mod tainic: „Se cunună robul lui Dumnezeu (N) cu roaba lui Dumnezeu (N), în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin», «Se cunună roaba lui Dumnezeu (N) cu robul lui Dumnezeu (N), în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin”.[/SIZE]
[SIZE=3]Apostolul şi Evanghelia ne arată că Hristos a instituit această Sfânta Taină prin participarea Sa la nunta de la Cana Galileii, iar apostolul Pavel ridică iubirea conjugală la nivelul iubirii pe care a arătat-o Hristos Bisericii Sale. Căsătoria, ca şi Biserica, trebuie “să fie sfântă şi fără de prihană”[/SIZE][SIZE=3][COLOR=#0000ff][21][/COLOR][/SIZE][SIZE=3]. Unitatea trupească este consecinţa unităţii sufleteşti, de aceea căsătoria reînvie fericirea paradisiaca duhovnicească a iubirii ne­prihănite şi a plinătăţii tuturor bunătăţilor pământeşti şi cereşti.[/SIZE]
[SIZE=3]7) Lucrarea Sf.Duh în Sf.Taină a Preoţiei[/SIZE]
[SIZE=3]Această Taină este săvârşită numai de Arhiereu, care are darul împărtăşirii Duhului prin punerea mâinilor, aşa cum au orânduit Sf.Apostoli. Hirotonia unui episcop este făcută de trei arhierei, dar chemarea harului este citită de cel mai mare, fie mitropolit sau patriarh. Epicleza este aceeaşi pentru toate cele trei trepte (arhiereu, preot, diacon): „Dumne­zeiescul har, Cela ce totdeauna pre cele neputincioase le vindecă şi pre cele cu lipsă le împlineşte, prohiriseşte (hirotoneşte) pe prea cucernicul (N) preot în episcop, (sau diacon în preot, sau ipodiacon în diacon), să ne rugăm dar, pentru dânsul ca să vină peste el Harul întru tot Sfîntului Duh”.[/SIZE]
[SIZE=3]Cuvintele sunt însoţite de punerea mâinilor pe capul celui ce se hi­rotoneşte şi în acea clipă se realizează minunea nespusă şi invizibilă a pogorârii Harului asupra celui hirotonit.[/SIZE]
[SIZE=3]Rugăciunea care urmează imediat precizează lucrările Harului prin cel ce 1-a primit. Astfel, în rugăciunea pentru arhiereu se subliniază fap­tul că Dumnezeu a orânduit prin apostolul Pavel trepte şi cete: „întîi pe Apostoli, al doilea pe profeţi, al treilea pe dascăli, ca să slujească sfin­telor şi preacuratelor Tale Taine şi să le săvârşească în Sfântul Tău jert­felnic, Însuţi Stăpâne al tuturor, şi pe acesta care s-a ales şi s-a învred­nicit a lua jugul Evangheliei şi vrednicia arhierească, prin mâna mea a păcătosului şi a celor de faţă liturghisitori şi împreună-episcopi, întăreşte-1 prin venirea, puterea şi harul Sfântului Tău Duh..., sfânt îl arată pe dânsul...”. În rugăciunile specifice, la hirotonirea diaconului şi a pre­otului, sânt menţionate transmiterea lucrărilor Harului de liturghisitori şi slujitori ai tainelor, în genere, iar pentru preot se cere: „umple-1 de darul Sfântului Tău Duh, ca să se facă vrednic a sta fără prihană înaintea jertfelnicului Tău, a propovădui Evanghelia împărăţiei Tale, a lucra cu sfinţenie cuvântul adevărului Tău, a aduce Ţie daruri şi jertfe duhovni­ceşti, a înnoi pre poporul Tău prin baia naşterii de a doua..”. Taina hirotoniei este numai de competenţa episcopului, ca şi hirotesiile in: citeţ, cântăreţ, ipodiacon, duhovnic, arhidiacon, sachelar, iconom, protoiereu, protosinghel, arhimandrit, eclesiarh, iconom al unei mânăstiri, stareţ sau egumen. Pentru fiecare din aceste demnităţi se citeşte o rugăciune specială însoţită de punerea mâinilor arhiereului.[/SIZE]
[SIZE=3]Credincioşii, pe temeiul preoţiei generale împărăteşti, dobândită la botez şi la mirungere, sunt implicaţi în efectuarea tainei în momentul săvârşirii ei prin recunoaşterea şi considerarea celor hirotoniţi.[/SIZE]
[/SIZE]