[Mirean]

In special pt. geo.nektarios
Nu uita ce am spus: problema nu este diac Visarion, predicile sale sunt bune. Problema este "turma", adica cei aflati in "lucrare" care au organizare proprie, paralela fata de BOR si, asa cum am vazut personal, interpretare proprie a Scripturii si Traditiei. Referitor la criteriile de interpretare a Sf. Scripturi si a Sf. Traditii recomand, cel putin, capitolul dedicat din "Dogmatica", de Remete (mai schematic si mai pe intelesul tuturor), sau publicatia omonima avandu-l ca autor pe Zagrean. Prietene, daca ii contesti unii preoti, bachiar ierahie (asa cum rezulta dintr-o postare anterioara) ce cauti la Teologie? Ma duce gandul la "lucrare" si la faptul ca visarionistii au preoti preferati...
Ca sa intaresc cele spuse (referitor la caracterul de secta al miscarii visarioniste) citeste mai jos:

Secta are anumite caracteristici prin care se impune înt-un anumit mediu social, caracteristici prin care atrage noi adepţi şi prin care supravieţuieste. Aceste caracteristici diferă de la o grupare la alta, în funcţie de interesele şi motovaţiile acesteia. În general exista însa unele caracteristici regasite la majoritatea sectelor, acestea fiind:
1. Ruptura abruptă cu creştinătatea istorică.
2. Tendinta spre perfectionism.
3. Tendinta de a supra-aprecia lucrurile secundare.
4. Comunitatea exclusivã a celor mântuiţi.
5. Rolul central al grupării în sfârşitul lumii.
6. Conducător carismatic sau mesianic.
7. Dependentã psihologicã fatã de grup.
Deşi acest complex şi variat, cele de mai jos reprezintă schema clasică de aderare la o sectă: • Individul vulnerabil se întâlneşte cu grupul. • Conducătorul (conducătorii) grupului se prezintă pe sine ca un binevoitor care îi poate îmbunataţi viaţa. • Individul răspunde pozitiv, are parte de o creştere a respectului de sine şi a sentimentului de securitate, acestea având loc pe fundal psihologic. Individul poate fi considerat ca “racolat". • Prin intermediul împărtăşirii de experienţe, a mărturisirilor şi a exemplelor individualizate, conducătorul(ii) grupului capătă acces la punctele tari şi la cele slabe ale individului. • Prin mărturisiri ale membrilor grupului, prin denigrarea “concurenţei” (alte biserici sau grupuri religioase), prin accentuarea constanta a amintirilor ruşinoase ale individului şi a altor slăbiciuni, prin îndoctrinarea treptată cu sistemul de gândire strict şi închis al sectei, se afirmă superioritatea grupului ca un adevăr fundamental. • Mărturisirile membrilor, întărirea încrederii individului în grup, amintirea discretă a slăbiciunilor individului şi diferite forme de presiune îi creează individului sentimentul că bunăstarea lui viitoare, sub toate aspectele, depinde de respectarea credinţelor grupului, mai exact a “programului de schimbare". Aceste tehnici de influenţare sunt însoţite de o subminare a respectului de sine al individului (de exemplu prin exagerarea păcătoşeniei faptelor pe care individul trebuie să le mărturisească), suprimarea sau slăbirea gândirii critice prin alocarea de sarcini care să ocupe cât mai mult din timpul liber al individului şi prin repetarea constanta că numai lucruri rele se pot întâmpla dacă nu se respecta reţeta de “transformare” sau mântuire a grupului. Aceste manipulări îl fac pe individ sa-şi exprime loialitatea faţă de grup şi să se angajeze să se schimbe conform cu schema locala. De acum el sau ea va fi considerat ca fiind “pe cale” (ca mergând pe calea “mântuirii", “iluminării", “curăţirii", etc.). Dependenţa individului faţă de grup este deja creată şi afirmată implicit sau explicit. Mai mult, el sau ea accepta autoritatea grupului în definirea binelui sau a răului, în inima individului precum şi în ceea ce priveşte lumea. Convertitul face apoi obiectul aşteptărilor nerealist de mari din partea grupului. Se afirmă “cu dragoste” potenţialul de care este el capabil, în timp ce membrii grupului mărturisesc cu putere nivelurile la care au ajuns ei sau idolii lor (conducătorii sau fondatorii grupului). Misiunea de căpătâi a grupului (o falsa mântuire) sunt o justificare pentru toate expectaţiile denaturate. Deoarece cuvântul grupului este întotdeauna adevărat iar gândirea “negativa” nu este acceptata, eşecurile individului sunt numai şi numai ale lui, în timp ce îndoielile personale sau criticile sunt eliminate sau redefinite că păcate personale. Individul are parte de o alienare tot mai mare. Firea lui de dinainte de a veni în sectă este eliminată; îndoielile cu privire la grup sunt eliminate din gândire; este menţinut sentimentul de vinovaţie de a nu te ridica la nivelul aşteptărilor grupului. Singura adaptare posibila este fragmentarea şi compartimentizarea. Nu este surprinzător deci că mulţi doctori consideră disocierea ca reprezentând miezul tulburărilor şi disfuncţionalitaţilor legate de secte. Alienarea individului va atrage după sine ruperea psihologica, dacă nu şi fizica, de lumea exterioară, în special de familie. Informaţiile din exterior ameninţă să tulbure falsul sistem de valori şi echilibru al individului, pe care acesta le-a preluat de la grup în încercarea de a se conforma cerinţelor implicit afirmate ale grupului. Aceasta alienare accentuează dependenţa individului faţă de grup. Grupul promovează echilibrul disociativ al individului, încurajând activ dependenta acestuia, de exemplu prin exagerarea “păcatelor” din trecut şi a conflictelor cu familia, prin denigrarea celor din afara, prin folosirea de cântări care să abată orice gândire critica şi prin oferirea de posibilităţi prin care individul poate ocupa un anume loc în structura grupului (de exemplu a lucra în beneficiul grupului, a vinde reviste pe strada, a munci pentru construirea/întreţinerea locului de adunare). Grupul favorizeazã dependenţa crescândă a individului, prezentând pericole şi tragedii care se vor întâmpla dacă individul sau o forţă din afară (vizita unui membru al familiei, de exemplu) tulbura echilibrul disociativ care îi permite lui sau ei să funcţioneze în acel sistem închis. De obicei pedeapsa este de natura psihologică sau metafizica. În unele secte, la iniţiativa conducătorului grupului sau a unor membrii “fierbinţi pe cale", individul este ostracizat, evitat si catalogat ca având un “duh rau” sau ca fiind rebel. Mai mult, individul este avertizat că dacă perseverează în acea atitudine critică, îşi pierde mântuirea şi, în general, îl aşteaptă iadul. Trebuie amintit ca aceste ameninţări sau pedepse apar în contextul unei dependenţe faţă de grup şi al unei alienări psihologice (separări) faţă de sistemul de suport din trecut. Aceasta face avertizările grupului mult mai puternice decât avertizările folosite de grupările religioase tradiţionale, de genul “vei ajunge în iad dacă mori având un păcat de moarte". Rezultatul acestui proces, atunci când este dus până la capăt, este o persoană care vrea să pară foarte fericită, dar care ascunde o suferinţă adâncă. Cu un zâmbet nenatural pe faţă, persoana va mărturisi cum i s-a schimbat viaţa şi chiar cum “fraţii” au devenit oxigen pentru ea. În aceste cazuri dependenţa este totala iar persoana nu concepe sa-şi trăiască viaţa separat. Întâlniri cât mai frecvente, petrecerea împreună a timpului, presărată cu mărturisiri personale, totul creează un univers închis şi îi dau individului senzaţia că nici nu ar putea trăi fără grup. Persoanele care încep să se gândească să părăsească adunarea se văd supuşi anumitor presiuni să rămână. Unii foşti membri povestesc ca au avut nevoie de luni, chiar ani de zile pentru a găsi puterea să plece. Unii au fost atât de intimidaţi încât au plecat în secret. Urmărind toate acestea putem concluziona că mişcarea sectară este un pericol iminent la adresa societăţii Bisericii, indivizilor şi nu în ultimul rând a societăţii. Rolul nostru, al oamenilor care trăim într-o societae este să ne pastrăm identitatea, în primul rând a noastră ca oameni, si mai apoi ca membrii ai Bisericii şi ai societaţii, şi nu numai a noastră ci şi a semenilor noştri.

Detaliat la [COLOR=#800080]http://wapedia.mobi/ro/Sect%C4%83[/COLOR]

Si repet:
Oricum, nu uita
10. Va indemn, fratilor, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toti sa vorbiti la fel si sa nu fie dezbinari intre voi; ci sa fiti cu totul uniti in acelasi cuget si in aceeasi intelegere.
11. Caci, fratii mei, despre voi, prin cei din casa lui Hloe mi-a venit stire ca la voi sunt certuri;
12. Si spun aceasta, ca fiecare dintre voi zice: Eu sunt al lui Pavel, iar eu sunt al lui Apollo, iar eu sunt al lui Chefa, iar eu sunt al lui Hristos!
13. Oare s-a impartit Hristos? Nu cumva s-a rastignit Pavel pentru voi? Sau fost-ati botezati in numele lui Pavel?