Draga CM,
Iti multumesc si tie pentru gandul ichinat problemei mele. Mi-a fost de un real folos ceea ce mi-ai scris, caci dupa ce am citit am realizat, ca de fapt nu iertarea imi lipsea, caci ii iertam zilnic, ci smerenia. Si a-ti vedea greseala, este un lucru de folos. Ce-i drepta, mai am de invatat inca proba iertarii, dar e foarte greu sa ierti, cand te superi nu pentru raul facut tie, ci altora neajutorati. Efectul se rasfrangea si asupra mea, dar in mica parte si asta datorita atitudinii mele.
Pe scurt: am lucrat la un camin de batrani. Stiti ca aici in vest, omul cand nu mai produce si e batran si bolnav, e dat in grija primariei locale, care administreaza o multime de asezaminte pentru bartani. Aparent e f bine. Familia e linistita.
Din pacate am vazut cum evolueaza in rau acesti oameni, care vin intr-o stare relativ buna si in decursul a scurt timp, 6 luni - 1 an, sunt de nerecunoscut si mor.
Ei bine, cam cum credeti ca se simt acesti batrani bruscati cu vorba si cu fapta, lipsiti de ajutorul pentru care platesc bani grei, indopati cu medicamente mult mai tari, ca sa fie cuminti si sa nu deranjeze; am vazut cazuri in care se rugau cate o jumatate de ora ca sa fie ajutati sa mearga la wc. Romanii respecta varsta, batranetea. Va dati seama, ca nu am stat cu mainile in san si am ajutat cat am putut. De aici conflictul cu colegii: de a nu fi ca ei. Opresiune, sicane. Comparatia ii deranja. In plus aflasem ca trebuie sa iert. Iisus Hristos devenise deja o figura centrala in existenta mea.
Dar inainte, draga CM, inainte, zic, de a-L cunoaste pe Domnul nostru Iisus Hristos gandeam fix ca tine. Fiind filolog mi-am folosit si eu creierul si stiam totul. Aveam enigme doar in ceea ce priveste stiinta, dar nu viata.
Apoi L-am descoperit pe Dumnezeu si dintr-o data cautarea sensurilor vietii in afara Adevarului, care este Dumnezeu, mi s-a parut fara noima. Timpul a devenit pretios, nu-l mai pot arunca pe teorii, filozofii, care mai de care mai atragatoare, dar lipsite de adevar, atata timp cat sunt in contradictie cu cele ce asteapta de la noi Dumnezeu. Timpul ma preseaza in continuare si atunci ma duc direct la sursa si ma adap din izvorul Duhului Sfant care este biblia si scrierile Sfintilor Parinti si a tuturor sfintilor. Am in felul acesta, siguranta ca nu gresesc. Toate cele bune se invata, dar numai cu ajutorul lui Dumnezeu.
Iata ce caut eu pe acest site: compania celor, care au aflat de Dumnezeu, in bucuria carora ma regasesc; dar si compania celor care sunt in cautarea Lui.