[cristiboss56]

Bunul Dumnezeu, cel ce toate cu negraita intelepciune le-a facut, Acela din inceput, ne-a inzestrat cu indoit cuvant si indoita gura, spre a putea implini cele ce prin Duhul Sfant avea sa le ceara de la noi. Deci, in afara de gura trupului nostru avem si o gura tainica a sufletului nostru. Cand omul vorbeste despre cele ale vietii, cand mananca sau doarme, cum poate el sa-L laude pe Dumnezeu ? La aceasta raspunde Sf. Vasile cel Mare, ca este o gura tainica a omului dinauntru, prin mijlocirea careia omul devine partas cuvantului datator de viata a lui Dumnezeu care este painea cea vie care s-a pogorat din Cer. Despre aceasta gura spune Sfantul Proroc David :"Gura mea am deschis si am aflat"(Psalm 118, 131 ). Dumnezeu ne cheama sa deschidem aceasta gura tainica pentru ca sufletul sa primeasca hrana cea vesnica, Harul Duhului Sfant. Dar in afara de orice rugaciune tainica, Sfantul Isaac Sirul arata ca orice gandire cu frica de Dumnezeu, orice cugetare duhovniceasca, orice grija a mintii pentru mantuire si orice munca pe care o facem cu rabdare, smerenie si dragoste crestina spre folosul semenilor nostri si spre slava lui Dumnezeu este de fapt o rugaciune si zice : "Se cuvine sa cunoastem fratilor ca orice vorbire ce se face in taina si toata grija mintii pentru Dumnezeu si toata cugetarea celor duhovnicesti, in rugaciune se preface, ori cuvinte citite de ai spune, ori glasuri ale gurii spre doxologia lui Dumnezeu, ori grija de mantuire in Domnul, ori inchinaciuni ale trupului, ori cantare de psalmi prin cuvantare de stihuri si altele de acest fel prin care se face invatatura rugaciunii curate si din care se naste Dragostea fata de Dumnezeu. " Este bine sa stim ca si simtirea de Dumnezeu , fara cuvinte, este o rugaciune.