În prealabil postat de patinina34

Imi amintesc de copil, ca Parintele Nicodim, care era unul dintre unchii mei preoti in acelasi timp, ma indruma mereu asa: roaga-te cit poti draga mea, cere Domnului putere sa te rogi.
Daca vrei sa fii respectata, in primul rand trebuie sa stii sa respecti tu, apoi stepti de la altii. Imi mi spunea: spune intotdeauna ce vrei clar si concis, ca sa nu ishti neintelegeri. Nu-ti fie frica sa ceri scuze...
Nu te speria daca uneori ai puterea mai putina, tu roaga-te mereu, apoi iti va reveni forta rugaciunii.
Spune mereu ce stii, dar sa iesi din casa fara rugaciune, sa nu te scoli din pat fara un Tatal Nostru, sa nu te urci in pat la culcare fara rugaciune.
Sa nu cumv sa fii nepregatita, nu stii cind vine ceasul.
Apoi imi amintesc, ca-mi mai spunea: nu raspunde la rau cu rau, ca asa vine razboiul, stii?
Uitati asa am crescut eu.
Mi-a ramas in memorie si azi, ca adult.

Imi amintesc apoi de copil, cind mama mea, doar 4 clase ca asa era atunci, imi spunea: nu vorbi urat niciodata, nu te infuria, nu te necaji, doar cere de la Domnul ca Domnul te va asculta si-ti va da tot ce-i ceri, insa ai rabdare pentru ca timpul Domnului nu este egal cu timpul nostru, deci ai rabdare multa cind ceri.

Cit adevar.
Acuma are 80 de ani saracuta de ea si marea ei preocupare este sa nu cumva sa lipseasca de la vre-o slujba de dimineata sau de seara ca ar fii prea pacatoasa.
Nu-mi amintesc sa fii fost odata nervoasa, sa strige la noi, cei 4 copii, sa ridice mana la noi, sa foloseasca expresii urate, Doamne fereste, repezite, oh, nu... si credeti-ma faceam foarte multe nazbatii, ca toti copiii.

Ne-a crescut pe toti 4 si ne-a trimis la scoli, la universitati, ca sa nu fim zicea ea, prosti in lume.
Dumnezeu s-o ajute sa-si tina promisiunea facuta fata de biserica, legamantul cu ea insasi.

Asta e rugaciunea pentru mama mea si asta este ceea ce am dus din familia mea oriunde am fost in lume, si credeti-ma am colidat destul.