Citat:
În prealabil postat de Anca-Miha
Cristian, parerea mea este, sa nu ne multumim cu mai putin ca sfintii. Pana nu ajungem aidoma lor, sa continuam sa exersam dragostea dezinteresata fata de aproapele dupa puterile noastre, cu cresterile si scaderile inerente; dar sa nu consideram ca am si primit-o cat timp nu ne-am curatat inima, scapand de mandrie si de alte pacate ascunse. Sa preferam locul cel mai din urma la masa; iar daca Domnul va considera ca meritam un alt loc, cu bucurie sa-l primim atunci. Nu intamplator dragostea este trecuta ultima dintre virtuti, chiar si dupa iubire caci este greu de atins.( 2.Ep. Sf. Ap.Petru)
|
Sa nadajduim in milostivirea Lui, pentru ca dragostea adevarata nu o primim de la Dumnezeu decat prin dezpatimirea noastra si curatirea de toate pacatele, asa cum bine arati in postarea ta initiala. In Sfintenie nu putem fi cu toti in asta lume, deci ca singura sansa a noastra este indreptarea de la marile pacate, cum ai si spus:mandria, trufia, mania si alte asemenea , caci cele mai marunte , nadajduim sa fim miluiti prin milostivirea Lui, nadajduind in mantuirea noastra. .