Destul de greu pot fi denumiti ca o secta crestina avand in vedere faptul ca:
Mormonii
Mormonii organizați într-o așa-zisă „Biserica lui Iisus Hristos a Sfinților ultimelor zile”, au apărut în America, în anul 1830. Întemeietorul sectei este Joseph Smith Jr. Acesta ar fi fost beneficiarul unor «descoperiri», după cum urmează: în anul 1820 i se arată că toate confesiunile creștine, toate sectele pe care el le cunoscuse – Presbiteriană, Metodistă, Baptistă – sunt greșite și nu trebuie să urmeze nici una. În 1823 i se arată un personaj ca un înger, numit Moroni, care declară în „vedenia” respectivă că este fiul lui Mormon (de la care se va trage ulterior numele sectei), susținând că Mormon ar fi fost un profet apărut pe continentul american în secolul IV d. Hr. Acesta avea să-i dea o însărcinare din partea lui „Dumnezeu”. Apoi i-ar fi vorbit de o carte, scrisă pe plăci de aur, cuprinzând istoria foștilor locuitori ai continentului american, dar și „Evanghelia veșnică” în întregime, după cum ar fi fost predată de Mântuitorul vechilor locuitori. Lui Smith i se îngăduie să intre în posesia cărții abia peste 4 ani, deci în 1827, când începe traducerea ei, fără să fi cunoscut limba în care aceasta era scrisă – zicând că era un amestec de egipteană, chaldeeană, asiriană și arabă, fără ca o altă persoană în afară de Joseph Smith să o fi văzut vreodată. După ce Smith a tradus cartea, îngerul care îi apăruse în vedenie a venit și a luat acele plăci de la el, așa că acum nu mai există nici o mărturie autentică a provenienței textului la care ei fac referință permanent (Cartea lui Mormon).
Apoi pretind că în 1829 ar fi venit trei din apostoli și l-ar fi hirotonit pe J. Smith, care la rândul lui îl hirotonește pe Oliver Cowdery, astfel cei doi devenind primii membri ai viitoarei secte. În 1844, Joseph Smith este ucis, succesorul lui fiind Brigham Young. Acesta se instalează împreună cu adepții săi în Salt Lake Valley, Utah, în Vest, într-un ținut sălbatic, care a devenit actualmente centrul internațional al mormonilor cu capitala la Salt Lake City.
La moartea lui B. Young numărul mormonilor ajunsese la 150.000 , la sfârșitul secolului trecut (1898) erau 254.000 , iar astăzi sunt peste 4 milioane de mormoni în toată lumea. (Concise Guide..., p. 86).
Mormonii se folosesc de 4 cărți: Biblia, al cărui text după părerea lor a fost atât de poluat și pervertit de-a lungul secolelor, încât cu greutate mai poți afla un verset în forma lui originară; de aceea ei se sprijină mai mult pe celelalte cărți «sacre», Cartea lui Mormon, pe care o socotesc a fi „Cuvântul lui Dumnezeu”, Învățătură și testamente, care conține 138 de revelații, toate fundamentând învățături specifice ale mormonilor și Mărgăritar de mare preț. Șeful sectei este considerat și profet și președinte.
Doctrina mormonilor este un amestec de elemente creștine, budiste, iudaice, gnostice, teosofice, etc., încât cu greu ar putea cineva să-i mai socotească creștini, deși folosesc principalele puncte de doctrină ale creștinilor, toate însă răstălmăcite. Mormonii sunt de fapt politeiști și sincretiști. Ei cred în mai mulți dumnezei. După credința lor, Dumnezeu Însuși a fost la început om, un om ca toți ceilalți, care a devenit Dumnezeu așa cum vor deveni și alți oameni. Mântuirea este condiționată de credința în Iisus ca Hristos, în Joseph ca profet, în Brigham ca succesor al acestuia. În cele din urmă cel care dă «pașaport» pentru împărăția lui Dumnezeu este Jopseph Smith, zicând că: „Nici un bărbat și nici o femeie nu va intra în împărăția cerească a lui Dumnezeu fără consimțământul lui Joseph Smith”.
Mormonii sunt o sectă apocaliptică.
Adepții lor se cred sfinți pământeni și se cred chemați să salveze întreaga umanitate.
Cercetează registrele din primării, oficii de stare civilă, parohii, declarând că vor să-i „boteze” și pe cei morți, pentru a beneficia și cei morți de apartenența la secta lor, și astfel de viața veșnică.
Sunt selectați de preferință în rândul tinerilor, în special studenți.
Duc o viață austeră, nu beau, nu fumează, dar acceptă poligamia.
Dau 10% din tot ceea ce câștigă comunității, pentru o așa-zisă „pensie a eternității”. Toate fondurile se adună în SUA, de unde sunt distribuite unde cred ei. Au un deosebit zel misionar, activând în ultimii ani cu preferință în Europa de Est. Sunt prezenți și în România, având centrul în București. Misionarii, care sunt băieți și fete între 19-26 de ani, pot fi recunoscuți prin ecusonul pe care îl poartă la piept.
|