[patinina34]

16 Trimis-a dintru înălţime şi m-a luat, luatu-m-a din ape multe.
Şi, învăţîndu-ne ce numeşte cu închipuire „ape”, a adăugat:
17 Izbăvi-mă-va de vrăjmaşii mei cei tari şi de cei ce mă urăsc pe mine, că s-au întărit mai vîrtos decît mine.
Zice: A arătat vădit neprietenilor mei purtarea de grijă asupra mea. Că aceasta a zis grăind: „Trimis-a dintru înălţime şi m-a luat”, în loc de: I-a încredinţat pe toţi că mi-a dat ajutor din cer şi m-a învrednicit de această purtare de grijă, văzînd tăria neprietenilor, căci „s-au întărit mai vîrtos decît mine”.
18 Întîmpinatu-m-au în ziua răutăţii mele,
Mie mi se pare că însemnează aici scularea asupră-i a lui Avesalom, făcută după păcat, că „răutate” - pe care Simmah o numeşte „ticăloşie” – zice slăbiciunea sufletului pentru care s-a făcut păcatul.
şi S-a făcut Domnul întărirea mea şi m-a scos întru lărgime.
Împingîndu-mă - zice - şi surpîndu-mă şi trîntindu-mă, m-a întărit Dumnezeu şi strîmtoarea a făcut-o lărgime, dăruindu-mi viaţă în locul morţii celei aşteptate. Aceasta o zice încă şi în alt Psalm: „Împins fiind, m-am povîrnit să cad, şi Domnul m-a sprijinit.”
19 Izbăvi-mă-va, că m-a voit.
Nădăjduiesc că mă va învrednici de acelaşi ajutor şi în vremea de aici înainte, şi mă voi înălţa deasupra vrăjmaşilor, măcar de vor şi avea prea-foarte multă putere.
20 Şi îmi va răsplăti mie Domnul după dreptatea mea şi după curăţia mîinilor mele îmi va răsplăti mie.
21 Că am păzit căile Domnului şi nu am făcut păgînătate despre Dumnezeul meu.
22 Că toate judecăţile Lui sînt înaintea mea şi îndreptările Lui nu s-au depărtat de la mine.
Nu fără dreptate - zice - face purtare de grijă pentru mine, ci ştiind scopul meu şi cunoscînd că am sîrguinţă să păzesc toate poruncile Lui. Că - de vreme ce a arătat multa purtare de grijă a lui Dumnezeu spre dînsul - arată acum şi dreptatea acesteia, îndemnînd pe auzitor spre fapta bună şi învăţîndu-ne că nu este cu putinţă a o dobîndi pe aceasta pînă nu vom cîştiga adevărata dragoste către Dumnezeu. Proorocul n-a voit a dezgoli tuturor catalogul isprăvilor sale, ci face închipuire de cum este cu putinţă să dobîndeşti dumnezeiasca purtare de grijă.
23 Şi voi fi fără prihană cu Dînsul
Şi cum este cu putinţă să se isprăvească acest lucru?
şi mă voi păzi de fărădelegea mea.
Depărtîndu-mă - zice - de acelea pe care rău le-am lucrat, mă voi face fără prihană în vremea viitoare. Astfel, marele David - fiind silit a pomeni ale sale isprăvi, ca să arate dreptatea purtării de grijă a lui Dumnezeu - nu a suferit să ascundă fărădelegea făcută de dînsul.
24 Şi îmi va răsplăti mie Domnul după dreptatea mea şi după curăţia mîinilor mele înaintea ochilor Lui.
Atunci dar - zice - cînd mă voi face cu totul fără de prihană, voi dobîndi bunătăţile întregi. Că pe toate le priveşte Dumnezeul tuturor, şi va face răsplătirile şi pentru faptele cele bune - că pe acestea le-a numit „curăţenie a mîinilor” - şi pentru scopul cel bine-credincios al minţii. Apoi, ne învaţă aceasta mai descoperit:
25 Cu cel cuvios, cuvios vei fi; şi, cu omul nevinovat, nevinovat vei fi.
26 Şi, cu cel ales, ales vei fi; şi, cu cel îndărătnic, Te vei îndărătnici.
După socotelile oamenilor potriveşti răsplătirile - o Stăpîne! - pentru că celor cuvioşi le dăruieşti cele vrednice cuvioşiei, şi celor nevinovaţi şi izbăviţi de păcat - pe cele asemenea; celor aleşi şi desăvîrşiţi - pe cele desăvîrşite, iar celor ce îndată se abat şi călătoresc pe calea împotrivnică, potrivit le găteşti să afle sfîrşitul căii. Cum şi în ce chip?
27 Că Tu pe norodul cel smerit vei mîntui, şi ochii mîndrilor vei smeri.
Că pe cei ce ori au gînd smerit, ori sînt smeriţi din întîmplare, îi învredniceşti de mîntuire şi îi arăţi vestiţi. Iar pe cei ce îşi ridică sprînceana şi robesc trufiei, îi sileşti a se pleca la pămînt şi a gîndi la prostimea firii.
28 Că Tu vei lumina pe Luminătorul meu, Doamne-Dumnezeul meu, lumina-vei întunericul meu.
Fiindcă a numit de multe ori necazurile „întuneric”, după cuviinţă numeşte izbăvirea de acestea „lumină”. Şi zice: Dobîndesc de la Tine şi această purtare de grijă, căci Luminătorul, Cel ce a primit lumina cea adevărată (şi numeşte aşa Chipul robului[COLOR=#800080][1][/COLOR]) Se va zidi dintru a mea coapsă. Pe aceasta o zice încă şi în alt Psalm: „Acolo voi răsări cornul lui David, gătit-am Luminător unsului meu.”
29 Că întru Tine mă voi izbăvi de ispită, şi întru Dumnezeul meu voi trece zidul.
Zice: Prin darul Tău voi scăpa de toată bîntuiala şi de toată pîndirea - că „ispită” şi „zid” numeşte pîndirea.
30 Dumnezeul meu, fără prihană este calea Lui,
Cu dreptate le ocîrmuieşti pe toate, şi pentru aceasta cutez.
cuvintele Domnului - cu foc lămurite.
Şi pe aceasta am învăţat-o din nemincinoasele Tale cuvinte. Căci „cu foc lămurite” le numeşte pe cele cercate şi izbăvite de minciună, după cum am zis şi mai înapoi.
31 Scutitor este al tuturor celor ce nădăjduiesc spre Dînsul.
Nu numai eu, ci toţi cei ce au această nădejde către Dînsul vor dobîndi acelaşi ajutor.
32 Că cine este Dumnezeu, afară de Domnul nostru, şi cine este Dumnezeu, fără numai Dumnezeul nostru?
Că nici nu este alt dumnezeu, ca unul să-i dea cererea aceluia, iar altul - Acestuia.
33 Dumnezeu, Cel ce mă încinge cu putere şi a pus fără prihană calea mea,
Că, întărindu-mă cu a Lui putere, mă sîrguiesc a umbla pe calea cea dreaptă.