[patinina34]

13 Greşalele cine le va pricepe? De cele ascunse ale mele curăţeşte-mă
Că, deşi voiesc cu multă sîrguinţă a păzi poruncile lui Dumnezeu, mă trag de fireasca neputinţă spre multe afară de voia şi de socoteala mea. Şi pe unele le greşesc neştiind, iar pe altele - biruindu-mă de lucrurile puse împrejuru-mi, ce îmi cad înainte. Iar de şi scap de păcatul cu lucrul, gîndurile mă umplu de toată întinăciunea. Pentru aceasta Te rog pe Tine, Cel ce poţi a mă curăţi, şi strig: „De cele ascunse ale mele curăţeşte-mă!”
14 şi de cei străini cruţă pe robul Tău!
Că nu numai gîndurile mă înconjură, ci şi ceata dracilor se pune împrejurul meu: aceia îmi vrăjmăşuiesc de afară, iar acelea împreună lucrează şi le ajută din lăuntru. Şi după cuviinţă i-a numit pe dînşii „străini”, ca pe nişte vrăjmaşi care s-au lepădat cu totul de împrietenirea cu noi.
De nu mă vor stăpîni, atunci fără prihană voi fi şi mă voi curăţi de păcat mare.
15 Şi vor fi întru bună-plăcere cuvintele gurii mele, şi cugetul inimii mele înaintea mea este totdeauna.
Iar eu doresc - zice - să capăt ajutorul Tău, ca - scăpînd de bîntuielile acestora - să-mi pun înaintea Ta sufletul slobod de toată prihana şi, luîndu-mi de la Tine iertarea pentru cele greşite, să-Ţi aduc Ţie lauda veşnică, pomenind de-a pururea cuvintele Tale. Însă prin acestea mai-nainte vesteşte şi Aşezămîntul cel Nou, şi darul Botezului şi dăruirea Preasfîntului Duh, prin care credincioşii capătă lăsarea celor mai-nainte greşite şi, avînd destul ajutor în vremea de aici înainte, biruiesc patimile ce se ridică asupră-le şi duhurile vrăjmaşe şi rele.
După aceea, adaugă:
Doamne, ajutorul meu şi Izbăvitorul meu!
Punînd sfîrşitul potrivit Psalmului, L-a numit „Domn”, ca pe un Făcător şi Ziditor, şi „izbăvitor”, ca pe Cel ce slobozeşte de stricăciunea dinainte prin naşterea de a doua oară a Preasfîntului Botez, şi izbăveşte de robia dracilor şi dăruieşte nestricăciune şi nemurire.
Psalmul acesta le cuprinde pe toate: cele dintîi învaţă pentru zidire şi pentru purtarea de grijă, cele din mijloc - pentru Lege, iar cele de pe urmă - pentru dar. Că zice: „Greşelile cine le va pricepe? De cele ascunse ale mele curăţeşte-mă şi păzeşte de străini pe robul Tău, Doamne, ajutorul meu şi izbăvitorul meu.” Iar dăruitor al bunătăţilor acestora este Noul Testament.