[patinina34]

TÎLCUIREA PSALMULUI 20

Întru sfîrşit, Psalmul lui David.

După biruinţa aceea strălucită şi vestită şi după pieirea cea nevăzută a Asirienilor, Fericitul Iezechia s-a bolnăvit şi, înştiinţîndu-se prin Proorocul Isaia că va muri, a milostivit pe Dumnezeu cu lacrimi fierbinţi, s-a izbăvit de boală şi a primit făgăduinţă pentru încă cincisprezece ani de viaţă. Deci dumnezeiescul David a scris Psalmul acesta iarăşi ca despre faţa norodului, care laudă pe Dumnezeu pentru sănătatea împăratului.
Doamne, întru puterea Ta se va veseli împăratul şi de mîntuirea Ta se va bucura foarte.
2 Pofta inimii lui i-ai dat lui şi de voia buzelor lui nu l-ai lipsit pe dînsul.
Puternic fiind - zice - şi iubitor de oameni, ai primit cu dragoste rugăciunea împăratului nostru şi i-ai dat lui toate cererile. Iar mai vîrtos i-a dăruit daruri mai mari decît cererea, că a adăugat:
3 L-ai întîmpinat pe el cu blagosloveniile bunătăţii, pus-ai pe capul lui cunună de piatră scumpă.
Că i-ai dat lui împărăţia fără să o ceară şi cu iubirea Ta de cinste ai împodobit capul lui cu cunună împărătească.
4 Viaţă a cerut de la Tine, şi i-ai dat lui lungime de zile în veacul veacului.
A luat - zice - aceea pentru care s-a rugat şi a dobîndit viaţa pe care a dorit-o, pentru că acest „în veacul veacului” arată şi viaţa ce va să fie, adică pe cea gătită Sfinţilor, care are nepierzarea.
5 Mare este slava lui întru mîntuirea Ta, slavă şi mare cuviinţă vei pune peste el.
Nu numai că i-a dăruit mîntuire, ci l-a făcut pe el strălucit, şi înalt şi vestit pentru moartea cea prea-slăvită a vrăjmaşilor şi pentru că soarele a alergat înapoi cale împotrivnică[COLOR=#800080][1][/COLOR]. Şi aşa s-a făcut de cunoscut acest lucru peste tot pămîntul şi marea, încît Împăratul Babilonienilor a trimis daruri celor ce de demult dădeau ei daruri Asirienilor. El socotea că soarele a făcut acest lucru (ori că l-a pătimit) pentru Iezechia, semnul arătînd moartea Asirienilor.
6 Că îi vei da lui blagoslovenie în veacul veacului, veseli-l-vei pe dînsul întru bucurie cu faţa Ta.
Zice: Avînd atîta îndrăzneală la Tine, de-a pururea va fi pomenit şi mult-vestit întru toate neamurile. Pentru că, pe acest „cu faţa Ta”, Simmah l-a pus: „înaintea feţei Tale”. Deci va avea veselie - zice - şi necurmată îndulcire, dobîndind „faţa Ta”, adică milostivirea Ta. Iar pricina acestora s-a făcut lui căci a nădăjduit spre Tine. Şi a adăugat aceasta:
7 Că împăratul nădăjduieşte spre Domnul şi întru mila Celui înalt nu se va clăti.
Dobîndind darul Tău, el este mai înalt decît cei ce îi dau război. Şi îl dobîndeşte nădăjduind la nici un om, fără numai la Tine.
8 Afle-se mîna Ta tuturor vrăjmaşilor Tăi, dreapta Ta să afle pe toţi cei ce Te urăsc pe Tine!
Simmah a zis acest cuvînt mai descoperit: „Mîna Ta va apuca şi va prinde pe toţi vrăjmaşii Tăi, dreapta Ta va afla pe toţi cei ce Te urăsc pe Tine.” Şi se ţin de aceeaşi urmare cele zise, că nu s-a bizuit în zadar împăratul la nădejdea Ta, „ci ştiind că dreapta Ta este mai înaltă decît toţi vrăjmaşii, şi îi va prinde pe cei prea-iuţi şi grabnici şi pe cei prea-puternici îi va pierde.” Iar „dreaptă” şi „mînă”, iarăşi a zis lucrarea.
9 Că-i vei pune pe ei ca un cuptor de foc în vremea feţei Tale. Domnul întru mînia Sa îi va tulbura pe ei, şi-i va mînca pe ei focul.
10 Rodul lor de pe pămînt îl vei pierde şi sămînţa lor din fiii oamenilor.
Lesne Îţi este Ţie - zice - să-i aprinzi pe dînşii ca pe un cuptor şi să-i mistuieşti ca pe o materie de ars în foc. Şi nu numai pe dînşii, ci şi pe fiii şi nepoţii lor - că pe aceştia i-a numit „sămînţă” şi „rod” - încît să se stingă toată pomenirea lor. Iar acest „în vremea feţei Tale” - în loc de: „în vremea urgiei Tale” - însemnează: Cînd vei cerca să se facă acest lucru şi cînd vei judeca potrivită vremea muncii.
11 Că au plecat asupra Ta rele,
De vreme ce şi-au pornit limba asupra Ta şi au rostit cuvinte hulitoare.
cugetat-au sfaturi care nu vor putea să stea.
Unele din pre-scrieri (adică izvoade[COLOR=#800080][2][/COLOR]) au zis „să stea”, iar Simmah: „Au gîndit gînduri care nu pot să fie.” Prin aceasta, mai-nainte grăieşte de cuvintele hulitoare ale Asirianului: „Să nu te amăgească pe tine Dumnezeul spre Care ai nădăjduit că va izbăvi Ierusalimul din mîna mea!” Pentru graiurile acestea zice că „au gîndit gînduri care nu pot să fie”, ori „au cugetat sfaturi care nu vor putea să stea”, nădăjduindu-se că Îl vor birui pe Dumnezeul cel adevărat, precum făcuseră cu idolii.
12 Că-i vei pune pe dînşii dos,
Simmah zice aşa: „Îi vei pune pe dînşii întorşi”, adică: Pe cei ce au scăpat de rana Îngerului îi vei întoarce în fugă şi-i vei sili să-şi dea spatele, ducîndu-se să vestească cele făcute. Şi pe acestea le-a pus cu proorocie Proorocul, ca pe cele nefăcute încă.
întru cei rămaşi ai Tăi vei găti faţa lor.
Oarecari au zis că acest cuvînt este cu ipervaton, şi l-au înţeles aşa: Întru cei rămaşi ai lorvei găti faţa Ta, adică: Vei aduce pedeapsă şi asupra celor rămaşi, şi asupra celor ce au fugit. Este însă cu putinţă să alăturăm aceeaşi înţelegere, zicînd: „Întru cei rămaşi ai Tăi vei găti faţa lor”, pentru că uşor şi lesne Îţi este a aduce asupra lor pedepsele rămase Ţie, şi Îţi este cu putinţă a-i întoarce înapoi, şi a-i opri şi a-i munci pe cei ce au fugit, şi şi-au dat dosurile şi au socotit că au scăpat de moarte.
13 Înalţă-Te, Doamne, întru puterea Ta, cînta-vom şi vom lăuda puterile Tale!
Nu fiind smerit Se înalţă Dumnezeu, nici nu ia ce nu are, ci arată ce are. Deci după cuviinţă a zis: „Înalţă-Te, Doamne, întru puterea Ta”, ca să se arate înălţimea Ta, pe care noi o vom cînta şi o vom lăuda, povestind facerile Tale de minuni.

[COLOR=#800080][1][/COLOR]Cerînd semn că se va însănătoşi cu adevărat, împăratul s-a învrednicit de acea nemaiauzită minune, căci soarele s-a întors din drumul său, dînd înapoi umbra ceasului solar cu zece linii (v. Cartea a patra a Împăraţilor, 20:9, 10).

[COLOR=#800080][2][/COLOR]„izvod” -manuscris original, prima sursă