Psalm 21 (4)
25 Să se teamă de Dînsul toată sămînța lui Israil!
Că - de vreme ce Biserica s-a alcătuit și din neamuri, și din Iudei - îi ridică spre cîntare pe toți, numindu-i pe unii de la strămoșul lor, „Iacov” și „Israil”, iar pe ceilalți - din fapta bună, ca ceea ce este destul să-i împodobească în loc de neam. Așa aveau obicei și Iudeii a numi pe cei ce veneau la Lege din neamuri, după cum ne învață Istoria Faptelor, că, făcînd cuvînt în norod, dumnezeiescul Apostol a zis: „Bărbați Israiliteni și care dintre voi se tem de Dumnezeu, ...”
Că n-a defăimat, nici n-a lepădat ruga săracului, nici n-a întors fața Sa de la Mine și, cînd am strigat către Dînsul, M-a auzit.
Lăudați - zice - pe Cel ce S-a făcut vouă pricinuitor de mîntuire, pe Cel ce nu a suferit să treacă cu vederea firea voastră cea prea-proastă, ci a auzit-o și v-a neguțătorit vouă mîntuirea prin Învierea Mea. După acestea, arată potrivirea pe care o are cu Tatăl ca Dumnezeu, că a adăugat:
26 De la Tine este lauda Mea, întru adunare mare Mă voi mărturisi Ție.
Că, precum Eu Te fac arătat oamenilor pe Tine, așa și Tu îi înveți pe toți să-Mi aducă aceeași cinste Mie, zicînd: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit, pe Dînsul ascultați-L. Iar acum Te-am și proslăvit pe Tine și iarăși Te voi proslăvi.” Așa a descoperit Tatăl cunoștința pentru Dînsul lui Petru, așa lui Pavel, așa, prin aceștia, tuturor oamenilor, că a numit „adunare mare” ceea ce ajunge pînă la marginile pămîntului.
Rugăciunile Mele le voi da înaintea celor ce se tem de Dînsul.
„Rugăciuni” nu numește aici rugăciunile, ci făgăduințele. Și Legea știe această despărțire: „de te-ai rugat Domnului rugăciune”, în loc de: „dacă te-ai făgăduit ceva lui Dumnezeu”. Deci - de vreme ce mai sus Se făgăduia să-I aducă laudă prin cei ce au crezut într-Însul - aici ne învață mai descoperit că va pune sfîrșit făgăduințelor, pentru ca cei ce cugetă dumnezeieștile cuvinte să învețe adevărul lor prin înseși lucrurile. Și - de vreme ce a pomenit adunare - de nevoie face proorociile pentru aceasta și mai-nainte vestește chemarea tuturor neamurilor, că pe aceia îi numește „săraci”, ca pe unii ce de demult nu au avut bogăția bunei-credințe, ci au slujit sărăciei neștiinței:
27 Mînca-vor săracii, și se vor sătura și vor lăuda pe Domnul cei ce-L caută pe Dînsul.
Nu toți, că nu toți au ascultat Evanghelia, ci numai cei ce au primit în lăuntru dumnezeiescul dar. De aceștia - care cu adevărat flămînzeau și însetoșau - a zis că se vor sătura, îndulcindu-se de hrana cea nemuritoare. Însă dumnezeiască hrană știm și dăscălia duhovnicească și ospățul cel de taină și fără de moarte, pe care-l cunosc cei învățați.
Vii vor fi inimile lor în veacul veacului.
Fiind încă înfășurați cu trup stricăcios, așteaptă viața cea veșnică, mîngîindu-se cu nădejdea învierii.
28 Aduce-și-vor aminte, și se vor întoarce la Domnul toate marginile pămîntului
Bine a pus pe acest „aduce-și-vor aminte”, fiindcă - primind pe „a fi” de la Dumnezeu - L-au uitat pe Cel ce i-a zidit. Iar „toate marginile pămîntului” nu sînt un neam, nici două, ci din toate cele ce sînt prin lume vor alerga nenumărați și vor primi cu sîrguință raza cunoștinței de Dumnezeu:
și se vor închina înaintea Lui toate moștenirile neamurilor.
Și învață că stăpînirea este chiar a lui Dumnezeu, iar nu străină, că a pus urmare:
29 A Domnului este Împărăția, și El stăpînește neamurile.
Că El nu este numai Dumnezeu al Iudeilor, după cum socotesc aceia, ci Făcător a toată firea oamenilor. Așa a zis și Apostolul: „Au numai al Iudeilor este Dumnezeu, au nu încă și al neamurilor? Așa și al neamurilor, fiindcă unul este Dumnezeu, Care va îndrepta tăierea împrejur cea din credință și netăierea împrejur cea prin credință.”
30 Mîncat-au, și s-au închinat Lui toți grașii pămîntului, înaintea Lui vor cădea toți cei ce se pogoară în pămînt.
Cei ce au mîncat și s-au săturat, mulțumind pentru hrana cea nemuritoare, se vor închina, ca unui Dumnezeu, Celui ce S-a făcut dăruitor acestora. Și - de vreme ce în stihul dinainte i-a pomenit numai pe cei ce s-au îngrășat din acea dumnezeiască hrană - după cuviință a zis că „înaintea Lui vor cădea toți cei ce se pogoară în pămînt“: căci, după învierea din morți, unii de bună-voie, alții nevrînd, unii cu dragoste, iar alții de frică vor aduce închinăciune lui Dumnezeu, după acel glas apostolesc: „Lui se va pleca tot genunchiul, al celor cerești, și al celor pămîntești și al celor de dedesubt, și toată limba va mărturisi pe Domnul Iisus Hristos întru slava lui Dumnezeu-Tatăl.”
31 Și sufletul Meu Lui viază, și seminția Mea va sluji Lui.
„Sămînță” a Stăpînului Hristos sînt cei născuți prin baia celei de a doua nașteri, care primesc darul înfierii. De aceea a zis că sufletul Său viază Lui, dar nu-I slujește, ci sămînța slujește, pentru că firea luată s-a unit cu Dumnezeirea care a luat-o și s-a împărtășit de aceeași slavă și cinste.
32 Vesti-se-va Domnului neamul ce vine, și vor vesti dreptatea Lui norodului ce se va naște, pe care l-a făcut Domnul.
Zice: Nu pentru neamul acesta - întru care eu, David, mai-nainte le vestesc pe acestea - ci pentru cel ce va să fie și pentru norodul ce se va naște, pe care Însuși Domnul tuturor l-a alcătuit.
Deci David le-a mai-nainte vestit pe acestea toate, iar eu tînguiesc trăsnirea Iudeilor, că - citind dumnezeieștile cuvinte - ei nu văd niciodată adevărul ce strălucește întru acestea, ci hotărăsc că Psalmul s-a zis pentru David, măcar că îl aud pe dînsul strigînd: „Vesti-se-va Domnului neamul ce vine, și vor vesti dreptatea Lui norodului ce se va naște, pe care l-a făcut Domnul. Își vor aduce aminte, și se vor întoarce la Domnul toate marginile pămîntului și se vor închina înaintea Lui toate moștenirile neamurilor.” Și: „Mîncat-au și s-au închinat Lui toți grașii pămîntului”. Căci nu vedem la David nici una dintru acestea făcută, nici la vreunul din cei din David, ci numai la singur Stăpînul Hristos, Dumnezeu-Cuvîntul - Cel ce S-a înomenit după trup din David, Care din David a luat chipul robului - vedem că a umplut tot pămîntul și marea de cunoștința de Dumnezeu și a înduplecat pe cei ce erau de demult rătăciți și care aduceau închinăciune idolilor să se închine Celui ce cu adevărat este Dumnezeu.
|