[patinina34]

14 Întărire este Domnul celor ce se tem de Dînsul, şi făgăduinţa Lui va arăta lor.
Simmah şi Teodotion au tălmăcit acest cuvînt mai descoperit: „Taina Domnului - celor ce se tem de Dînsul, împăcarea şi tocmeala Lui va arăta lor.” Şi este cu putinţă a-L auzi pe Însuşi Stăpînul zicînd, prin Isaia Proorocul: „Tainele Mele - Mie şi la ai mei.” Că nu le descoperă pe acestea tuturor, ci celor ce se tem de Dînsul, şi lor le arată scopul dumnezeieştilor Lui cuvinte. Iar, după Cei 70, „întărire este Domnul celor ce se tem de Dînsul”, arătîndu-i pe dînşii nebiruiţi şi mai înalţi decît vrăjmaşii.
15 Ochii mei - de-a pururea către Domnul, că El va scoate din laţ picioarele mele.
„Ochii”, aici, îi zice iarăşi pe cei ai minţii, pe care îi are către Dumnezeu, cunoscînd arătat că prin purtarea Lui de grijă va scăpa de bîntuielile vrăjmaşilor gătite asupra lui.
16 Caută spre mine şi mă miluieşte, că unul născut şi sărac sînt eu!
Acest nume, „unul născut”, ceilalţi l-au tălmăcit „unul”. Şi zice: Sînt golit de tot ajutorul, pentru aceea mă rog a dobîndi sprijinirea Ta. Şi foarte jalnic l-a pus pe acest „caută spre mine şi mă miluieşte”: Vezi-mi - zice - singurătatea şi înconjurarea vrăjmaşilor. Văzîndu-mă aşa, negreşit mă vei milui.
17 Necazurile inimii mele s-au înmulţit, din nevoile mele scoate-mă!
18 Vezi smerenia mea şi osteneala mea, şi lasă toate păcatele mele!
Cu multe pătimiri dureroase - zice - sînt îmbulzit despre toate părţile. Deci, cumpănind această smerenie şi ticăloşie a mea cu fărădelegile mele, dă-mi lăsarea şi dăruieşte-mi iertarea lor.
19 Vezi pe vrăjmaşii mei, că s-au înmulţit şi cu urîciune nedreaptă m-au urît.
Deşi mi se pare - zice - că nu sînt vrednic de iubirea Ta de oameni, cu atîtea rele luptîndu-mă, totuşi, văzînd nedreapta vrăjmăşie a neprietenilor, împărtăşeşte-mă de dînsa, că Ţie am greşit călcînd ale Tale porunci, iar aceia îmi dau război cu nedreptate, neavînd a mă învinui cu nimic.
20 Păzeşte sufletul meu şi mă izbăveşte, să nu mă ruşinezi că Te-am chemat pe Tine!
Că, deşi am călcat oarecari din legile Tale, nu m-ai despărţit de a Ta purtare de grijă. Pentru aceea, Te rog a mă izbăvi de cei ce îmi dau război şi a fi păzit.
21 Cei fără de răutate şi cei drepţi s-au lipit de mine, că Te-am aşteptat, Doamne.
Şi acest lucru este osebit al faptei bune: a urî cineva împreună-petrecerea cu cei răi şi a-i iubi pe cei ce cinstesc potrivirea şi întocmirea, şi cugetă îndreptarea şi sînt izbăviţi de răutate. Proorocul a zis că a făcut acest lucru, socotind că este întru plăcerea Stăpînului.
22 Izbăveşte, Dumnezeule, pe Israil din toate necazurile lui!
Rugăciunea către Dumnezeu este potrivită împăratului, căci se cuvine celui rînduit să stăpînească a face toată purtarea de grijă pentru supuşi. Pentru aceasta, nici Fericitul David nu a adus rugăciunea numai pentru sine, ci şi pentru norodul încredinţat lui, şi într-acest fel mîntuirea celui ce împărăţeşte bine şi frumos s-a făcut folos al norodului de obşte. Graiul are încă şi altă înţelegere. Israil se despărţise şi în vremea lui Saul, şi în vremea lui Işboşet[COLOR=#800080][3][/COLOR], şi în vremea lui Avesalom. Deci zice: Dacă aş dobîndi ajutorul Tău şi m-aş înălţa deasupra vrăjmaşilor, Israil va dobîndi pace şi se va desfăta întru bunătăţile Tale, după ce voi strica şi voi opri războiul dintru dînsul.


[COLOR=#800080][1][/COLOR]„Prostime” – aici: „simplitate”, „smerenie”.

[COLOR=#800080][2][/COLOR]De obşte, sociale, de la „polis” – „oraş”, în elineşte.

[COLOR=#800080][3][/COLOR]Işboşet, fiu al lui Saul, după moartea acestuia a domnit 2 ani în Israil (vezi Cartea a II-a a Împăraţilor, 2:10).