[patinina34]

TÎLCUIREA PSALMULUI 25

Al lui David.

Mi se pare că dumnezeiescul David a zis şi Psalmul acesta pentru sine şi socotesc că este mai vechi decît cel trecut. Că acela a făcut pomenire de păcat şi de mare păcat, zicînd: „Curăţeşte fărădelegea mea, că multă este!”, iar aici povesteşte felurile faptei sale celei bune. Deci socotesc că a rostit cuvintele acestea cînd era gonit de Saul şi silit a petrece la cei de altă seminţie, unde - văzîndu-i trăind cu păgînătate, şi cu rea-credinţă şi cu toată fărădelegea - fugea de adunările lor şi de jertfele a tot poporul, care se săvîrşeau dracilor. Şi tălmăcirea graiurilor ne învaţă aceasta mai descoperit.
Judecă-mă, Doamne, că eu întru nerăutatea mea am umblat, şi spre Domnul nădăjduind nu voi slăbi.
Zice: Purtîndu-mă cu credinţă, şi nici un rău făcîndu-i lui Saul şi fiind gonit cu atît amar, Te rog pe Tine, Stăpîne, să fi judecător al dreptăţii mele, că pe Tine Te ştiu Dumnezeu, şi de a Ta purtare de grijă am spînzurat nădejdile mele şi nădăjduiesc că nu voi fi sub mîna celor ce mă gonesc.
2 Ispiteşte-mă, Doamne, şi mă cearcă, cu foc lămureşte rărunchii mei şi inima mea!
Şi de aici este arătat că Psalmul acesta e mai vechi decît păcatul lui David (cel cu muierea lui Urie). Căci el doreşte nevoinţele cele primejdioase, fiindcă trăia cu nevinovăţie şi cu nerăutate şi nu avea cercare de păcat. Iar „rărunchi” şi „inimă” numeşte gîndurile, şi am zis aceasta de multe ori.
3 Că mila Ta înaintea ochilor mei este,
Te rog a fi cercat şi a mă lămuri prin foc ca pe aur, fiindcă la mila Ta nădăjduiesc şi de aici aştept ajutorul, că de acesta m-am răzimat şi m-am întărit.
şi bine am plăcut întru adevărul Tău.
Aici, povesteşte felurile bunei-plăceri:
4 Nu am şezut cu adunarea deşertăciunii, şi cu cei ce lucrează fărădelegea nu voi intra.
5 Urît-am adunarea celor ce viclenesc, şi cu cei necredincioşi nu voi şedea.
Zice: În aşa fel am purtat grijă de slujba Ta, că - şi fiind la oamenii rău-credincioşi şi fără de lege - am fugit de adunările lor şi de împreunările lor cele vătămătoare. Şi acestea însemnează petrecerea lui la cei de altă seminţie, cu care, fiind silit a locui împreună, nu suferea să se împărtăşească nici de păgînătate, nici de fărădelege.
6 Spăla-voi întru cei nevinovaţi mîinile mele şi voi înconjura jertfelnicul Tău, Doamne,
7 ca să aud glasul laudei Tale şi să povestesc toate minunile Tale.
Deci mă îngreţoşez foarte de reaua-credinţă a acestora şi doresc să văd jertfelnicul Tău, Stăpîne, şi să primesc în urechi cîntările Tale de laudă şi să-i învăţ marile lucrări ale minunilor Tale pe cei ce nu le ştiu. Iar acest „Spăla-voi întru cei nevinovaţi mîinile mele” se aseamănă cu ce a făcut Pilat, care - nevrînd a se împărtăşi de uciderea săvîrşită de Iudei - şi-a spălat mîinile, arătînd şi cu fapta fuga de lucrul acela. Deci zice: Cutezîndu-mă, îmi spăl mîinile ca un nevinovat care nu am avut nici o împărtăşire cu dînşii.
8 Doamne, iubit-am bunăcuviinţa casei Tale şi locul lăcaşului măririi Tale.
9 Să nu pierzi cu cei necredincioşi sufletul meu şi cu bărbaţii sîngiurilor viaţa mea!
10 Întru ale cărora mîini sînt fărădelegile dreapta lor s-a umplut de daruri.
În loc de „bunacuviinţă”, Simmah a pus „palat”, şi în loc de „bărbaţii sîngiurilor”: „bărbaţi ucigaşi”. Şi zice: Degrab slobozeşte-mă, Stăpîne, din petrecerea cu aceştia pe mine, care doresc după casa Ta care străluceşte cu darul Tău, ca să nu mă pierzi cu oamenii rău-credincioşi, şi luători de mită, şi ucigaşi şi care leapădă dreptatea. Şi, prin acestea, i-a arătat iarăşi pe aceiaşi. Iar „casă” a numit Cortul, că încă nu se zidise dumnezeiasca Biserică. Pentru aceea a şi adăugat: „şi locul lăcaşului slavei Tale.”
11 Iar eu întru nerăutatea mea am umblat, izbăveşte-mă, Doamne, şi mă miluieşte!
12 Piciorul meu a stătut întru îndreptare,
Zice: Fiind împreună cu aceştia, am urmat credinţei, şi m-am depărtat pe sine-mi de toată răutatea şi, răzimînd picioarele mele de îndreptarea bunei-credinţe, am stătut cu întemeiere şi cu întărire. Mă rog să-mi păzeşti starea aceasta pînă în sfîrşit. Şi va fi acest lucru, dacă mă vei izbăvi de locuirea împreună cu aceştia.
în biserici bine Te voi cuvînta, Doamne.
De aici ne-am învăţat mai descoperit că Psalmul s-a zis pentru însuşi David: căci făgăduia că, prin scrierea Psalmilor, Îl va lăuda şi Îl va binecuvînta pe Dumnezeu întru toate bisericile de prin lume, mai-nainte văzînd cu ochi prooroceşti schimbarea şi prefacerea lumii. Şi proorocia a luat sfîrşit, că - prin gurile bine-credincioşilor - marele David laudă în tot pămîntul şi marea pe Făcătorul de bine Dumnezeu.