Psalm 26 (2)
pentru vrăjmașii mei.
12 Să nu mă dai pe mine în mîna celor ce mă necăjesc,
Graiurile acestea sînt nașteri ale cugetului smerit, că zice: Eu sînt nevrednic de mîntuire, dar sînt gonit fără dreptate, cu nimic nedreptățindu-i pe cei ce acum îmi dau război. Deci să nu dai celor ce nedreptățesc pe cel nedreptățit.
că s-au sculat asupra mea martori nedrepți și nedreptatea a mințit sie-și.
Achila a zis mai luminat acest cuvințel: „Împotrivă mi-au stătut mie martori mincinoși, și nedreptatea s-a arătat foarte.” Pentru că ei - zice - au adus clevetiri asupra mea; iar eu, pentru ajutorul Tău, n-am primit de aici nici o vătămare, și săgețile trimise de cei nedrepți s-au întors împotriva lor. Și aceasta s-a luat din vorba de obște pentru cei ce ne bîntuiesc, dar nu ne vatămă: Pe sine s-a vătămat, nu pe mine. Așa a zis și Fericitul David: „A mințit nedreptatea ei-și.”
13 Iar eu cred că voi vedea bunătățile Domnului în pămîntul celor vii.
Că nu numai în viața aceasta de acum mă voi înălța deasupra vrăjmașilor, ci voi fi și întru desfătarea bunătăților ce se așteaptă. Iar „pămînt al celor vii” numește viața viitoare, ca ceea ce este despărțită de moarte, și de stricăciune și slobodă de scîrbă. Apoi, aduce sfătuire tuturor oamenilor:
14 Așteaptă pe Domnul,
Și cum va fi cu putință acest lucru?
îmbărbătează-te, și să se întărească inima ta și așteaptă pe Domnul!
Zice: Într-armîndu-se cu bărbăția și biruind prin aceasta pătimirile ce năpădesc asupră-i, mintea se întărește, și biruiește și așteaptă dumnezeieștile făgăduințe, a cărora moștenitoare se face laolaltă cu trupul împreună-lucrător.
|