[patinina34]

11 La toţi vrăjmaşii mei m-am făcut ocară, şi vecinilor mei foarte, şi frică cunoscuţilor mei.
Zice: Vrăjmaşii mei - întru inimă bună, iar eu sînt cu totul de rîs, bucurie celor de prin prejururi, şi celor cunoscuţi - frică. Învăţîndu-ne aceasta, a adăugat mai descoperit:
Cei ce mă vedeau afară au fugit de la mine,
Că se temeau să se întîlnească cu mine, ca să nu cadă şi ei în mîinile vrăjmaşilor mei.
12 uitat am fost ca un mort de la inimă, făcutu-m-am ca un vas pierdut.
Zice: S-au deznădăjduit de mine toţi, ca de un vas pierdut şi ca de un mort ce locuieşte în mormînt. „Din necinstea vasului a arătat covîrşirea uitării, că zice: Precum acela - pierzîndu-se degrab din pomenirea celor ce l-au pierdut - se izgoneşte pentru prostime, aşa sînt socotit şi eu la dînşii, ca şi cum n-aş fi nimic, nici am fost cîndva vrednic de vreun cuvînt.”
13 Că am auzit ocara multora din cei ce locuiesc prin prejur.
Şi nu le spun pe acestea socotindu-le şi bănuindu-le, ci primind ocările cu urechile mele. Aici însemnează şi ocările lui Semei[COLOR=#800080][1][/COLOR].
Cînd s-au adunat ei împreună asupra mea, ca să ia sufletul meu s-au sfătuit.
14 Iar eu spre Tine, Doamne, am nădăjduit. Zis-am: Tu eşti Dumnezeul meu,
15 în mîinile Tale - sorţii mei.
Că aceia, adunîndu-se, măiestresc moartea mea, iar eu pe Tine Te ştiu Dumnezeu şi ocîrmuitor. Că aceasta zice „în mîinile Tale - sorţii mei”; ori, după ceilalţi: „în mîinile Tale - vremile mele”, în loc de: Tu împarţi fiecăruia cu sorţi după cum voieşti, şi mîhniri şi veselii, şi le prefaci pe acestea iarăşi după cum Ţi se pare Ţie. Pentru că „vremi”, ori „sorţi”, numeşte schimbările lucrurilor: bogăţia şi sărăcia, robia şi stăpînirea, pacea şi războiul şi celelalte asemenea.
Izbăveşte-mă din mîna vrăjmaşilor mei şi de cei ce mă gonesc!
Apoi, arată chipul izbăvirii:
16 Arată faţa Ta peste robul Tău, mîntuieşte-mă pentru mila Ta!
Pentru că, făcîndu-se mie arătarea Ta, toate cele de mîhnire îndată se vor dezlega şi se vor risipi.
17 Doamne, să nu mă ruşinez că Te-am chemat pe Tine, să se ruşineze necredincioşii şi să se pogoare în iad!
Şi de aici ne învăţăm că păcatul are multă deosebire de păgînătate. Pentru aceea se roagă şi marele David să se izbăvească de ruşinea păcatului, iar cei ce vieţuiesc întru păgînătate să fie trimişi cu ruşine la moarte.
18 Mute să se facă buzele cele viclene, care grăiesc asupra dreptului fărădelege, cu mîndrie şi cu defăimare!
Aici mai-nainte grăieşte moartea lui Ahitofel, care, fiind prieten şi sfetnic al lui David, şi-a arătat vicleşugul cel vechi şi şi-a pornit limba asupra celui ce cu nimic nu-l nedreptăţise. Şi după cuviinţă a numit „mîndrie” şi „defăimare” sfatul aceluia, căci l-a ridicat pe copil asupra tatălui său spre junghiere.
19 Cum este de multă mulţimea bunătăţii Tale, Doamne, pe care o ai ascuns celor ce se tem de Tine!
Iarăşi l-a pus pe acest „cum” nu asemănător, ci întinzător, adică „cît”. Pentru aceea, Achila şi Simmah au tălmăcit: „Ce multă este bunătatea Ta! - pe care ai ascuns-o învistierită celor ce se tem de Tine.“ Şi graiul are această înţelegere: Tu, Stăpîne, ascunzi plăţile şi darurile de cei ce se tem de Tine, multe fiind acestea, mari şi minunate, şi îi laşi a se lupta cu sudorile, cu ostenelile şi ticăloşiile. Dar uneori le şi descoperi darurile, făcîndu-i îndrăzneţi pe nevoitori. Că a adăugat acest lucru:
Făcut-ai purtare de grijă celor ce nădăjduiesc spre Tine înaintea fiilor oamenilor.
Apoi, povesteşte cu de-amănuntul purtarea de grijă făcută lor:
20 Ascunde-vei pe dînşii întru ascunsul feţei Tale de tulburarea oamenilor. Acoperi-vei pe ei în cort de împotriva-grăire a limbilor.
Zice: Destulă este arătarea Ta - căci pe aceasta o numeşte „faţă” - ca să-i izbăvească pe dînşii de toată tulburarea şi învăluirea omenească, şi, prinşi fiind în mijloc, să-i acopere ca întru oarecare cort şi să-i facă nearătaţi. Această purtare de grijă a dobîndit-o şi David cînd era gonit de Saul: fiind prins în mijlocul celor cumpliţi, a dobîndit mîntuirea. Aşa a scăpat şi marele Elisei de Sirienii ce îl înconjuraseră, presărînd negură peste ochii lor.[COLOR=#800080][2][/COLOR]Şi este cu putinţă a afla încă multe altele ca acestea întru dumnezeiasca Scriptură.
21 Bine este cuvîntat Domnul, că minunată a făcut mila Sa în cetatea îngrădirii.

[COLOR=#800080][1][/COLOR]Un netrebnic, vezi Cartea a doua a Împăraţilor, capitolul 16.

[COLOR=#800080][2][/COLOR]Vezi Cartea a IV-a a Împăraţilor, 6:18.