[patinina34]

11 Veniţi, fiilor, ascultaţi-mă pe mine: Frica Domnului voi învăţa pe voi.
12 Cine este omul care voieşte viaţa şi iubeşte să vadă zile bune?
După ce a pus mai-nainte, ca pe un semn vrednic de iubit, viaţa cea fără de scîrbă şi pe cea întreit dorită, de aici ne îndeamnă către nevoinţe:
13 Opreşte-ţi limba ta de la rău şi buzele tale, ca să nu grăiască vicleşug!
14 Fereşte-te de rău, şi fă bine, caută pacea şi o urmează pe dînsa!
Mai întîi opreşte răutatea; apoi, ne porunceşte a folosi felurile faptei bune. Şi întîi limba, ca pe un mădular lesne alunecos, ne porunceşte a o curăţi de tot vicleşugul şi răutatea. Şi cu limba împreună - buzele, fiindcă şi ele sînt ajutătoare la pornirile aceleia. Al doilea, legiuieşte lucrarea cea bună, că zice: Fă bine! Dar care este capul bunătăţilor? „Caută pacea şi o urmează pe dînsa!” Îmbrăţişînd pacea către toţi, cel paşnic nu jefuieşte pe ascuns cele ale aproapelui, nu îndrăzneşte a face ucideri, nu bîntuieşte nunţi străine[COLOR=#800080][3][/COLOR], nu grăieşte de rău, nu lucrează lucru rău. Face bine, poartă de grijă, împărtăşeşte, ajută, împreună se primejduieşte, împreună se nevoieşte. Aşa este dragostea curată şi prietenia adevărată. Apoi, iarăşi arată rodul acestora:
15 Ochii Domnului - spre cei drepţi, şi urechile Lui - spre rugăciunea lor.
Zice: Cei ce lucrează acestea se privesc de Stăpînul Dumnezeu şi, cerînd ei cele bune, îşi dobîndesc cererile. După aceea, întăreşte cele zise prin cea împotrivă:
16 Iar faţa Domnului - asupra celor ce fac rele, ca să piardă de pe pămînt pomenirea lor.
Vede - zice - şi pe cei ce îndrăznesc a lucra cele împotrivnice şi scoate asupra lor hotărîrea desăvîrşitei pierzări.
17 Strigat-au drepţii, şi Domnul i-a auzit pe ei şi din toate necazurile i-a izbăvit pe ei.
18 Aproape este Domnul de cei zdrobiţi cu inima şi pe cei smeriţi cu duhul îi va mîntui.
Stăpînul - zice - le este de faţă celor drepţi şi primeşte cu dragoste rugăciunile acestora, dar mai cu osebire se îngrijeşte de cei ce au cuget smerit- că pe aceştia i-a numit „zdrobiţi cu inima”. Şi în alt Psalm zice acest cuvînt: „Inima zdrobită şi smerită, Dumnezeu nu o va urgisi.”
19 Multe sînt necazurile drepţilor, şi din toate acelea va izbăvi pe ei Domnul.
20 Păzeşte Domnul toate oasele lor, nici unul dintr-însele nu se va zdrobi.
Că îi sloboade pe dînşii să cadă întru ispita necazurilor, dar îi arată mai puternici şi mai înalţi decît primejdiile ce li se întîmplă, întărind gîndurile lor şi vîrtoşi făcîndu-i, „oase” numind gîndurile. Fiindcă - precum trupul se poartă de către oase, ca de nişte mai tari - aşa şi sufletul dobîndeşte mîntuirea prin gînduri.
21 Moartea păcătoşilor este rea şi cei ce urăsc pe dreptul vor greşi.
22 Izbăvi-va Domnul sufletele robilor Săi şi nu vor greşi toţi cei ce nădăjduiesc spre Dînsul.
Deci îndrăgitorii faptei bune atîtea bunătăţi vor cîştiga, iar cei ce vieţuiesc întru răutate vor primi sfîrşitul potrivit cu viaţa, şi rău va fi sfîrşitul relei vieţuiri. Iar cei ce au ales slujba lui Dumnezeu şi au cîştigat nădejdea spre Dînsul vor dobîndi de la Dînsul mîntuirea, fiindcă nicidecum nu suferă a greşi împotriva legilor puse de Dînsul.

[COLOR=#800080][1][/COLOR]Fiul lui Saul.

[COLOR=#800080][2][/COLOR]Împăratul Gateenilor, care l-a adăpostit pe David de urgia lui Saul (vezi Cartea întîi a Împăraţilor, capitolul 21).

[COLOR=#800080][3][/COLOR]Adică nu prea-curveşte, nu curveşte cu nevasta altuia.