[patinina34]

TÎLCUIREA PSALMULUI 36

Psalmul lui David.

Nu rîvni celor ce viclenesc, nici nu urma pe cei ce fac fărădelegea!
Dumnezeiescul David s-a învăţat din cercare de cîte bunătăţi este pricinuitoare blîndeţea şi că sfîrşitul celor ce trăiesc întru nedreptate şi trufie este mîhnicios şi potrivit vieţii lor. Le învăţase pe acestea din cele pentru Saul, din cele pentru Avesalom şi din ale altora cîţi au lucrat asemenea lor. De aceea aduce sfătuire tuturor oamenilor, rugîndu-i să sufere bine cele de scîrbă ce se întîmplă şi să nu socotească fericite bunele-norociri şi îmbogăţirile oamenilor răi, ci mai vîrtos să le numească ticăloase[COLOR=#800080][1][/COLOR]. Pentru care, începînd Psalmul, zice: „Nu rîvni celor ce viclenesc, nici nu urma pe cei ce fac fărădelegea!” Iar pe acest „nu rîvni”, Simmah l-a tălmăcit: „nu te prigoni”, iar Teodotion: „nu te zădărî”, în loc de: Nu te întărîta spre urmarea celor ce trăiesc întru fărădelege, văzînd buna lor norocire. Şi, arătînd vremelnicia bunei-norociri, îndată a adăugat:
2 Căci ca iarba degrab se vor usca şi ca verdeaţa ierbii degrab vor cădea.
Şi Fericitul Isaia a zis acestea: „Tot trupul - ca iarba, şi toată slava lui - ca floarea ierbii: uscatu-sa iarba şi floarea ei a căzut, iar cuvîntul Domnului rămîne în veac.” Aceasta a zis şi Fericitul David.
3 Nădăjduieşte spre Domnul, şi fă bunătate, şi moşteneşte pămîntul şi te vei paşte întru bogăţia lui.
4 Desfătează-te întru Domnul, şi El îţi va da ţie cererile inimii tale.
Prin toate ne-a învăţat cîştigul nădejdii spre Dumnezeu, că zice: Cel ce nădăjduieşte întru Domnul şi se paşte de Domnul se va îndulci de cele dăruite de Domnul. Dar mai cu covîrşire vor dobîndi acestea cei ce socotesc desfătare necurmata vorbire cu Dînsul.
5 Descoperă Domnului calea ta şi nădăjduieşte spre Dînsul, şi El va împlini.
6 Şi va scoate ca lumina dreptatea ta şi judecata ta - ca amiaza zilei.
Dăruieşte-te - zice - lui Dumnezeu, şi pe sine-ţi, şi faptele tale, şi atunci aşteaptă de la Dînsul ajutorul. Că El, ca Judecător, va scoate hotărîrea cea dreaptă, şi te va propovădui pe tine şi te va face strălucit, încît să fi arătat tuturor precum lumina amiezii.
7 Supune-te Domnului şi roagă-L pe Dînsul, nu rîvni celui ce sporeşte în calea sa, omului ce face călcare de lege.
Deci, ştiind acestea, pleacă-te lui Dumnezeu, Ocîrmuitorului tuturor, şi stăruie cerînd de la Dînsul cele bune. Nu te zădărî întru cel ce sporeşte în calea sa, adică întru omul ce face fărădelege. Şi - dacă ai vedea pe cineva că le voieşte şi le alege pe cele rele, şi din scopul său nu greşeşte, ci sporeşte - să nu-ţi cadă cu greu, ca şi cum nimeni n-ar ocîrmui zidirea. Că acest lucru arată cele adăugate:
8 Părăseşte iuţimea şi lasă mînia, nu rîvni să vicleneşti!
9 Că cei ce viclenesc de tot se vor pierde,
Să nu vezi buna lor norocire, ci aşteaptă sfîrşitul, şi le vei vedea pieirea.
iar cei ce aşteaptă pe Domnul vor moşteni pămîntul.
10 Şi încă puţin, şi nu va fi păcătosul; şi vei căuta locul lui, şi nu-l vei afla.
11 Iar cei blînzi vor moşteni pămîntul şi se vor desfăta întru mulţimea păcii.
Să şti bine că cei ce s-au atîrnat pe sine de dumnezeiasca nădejde şi au ales viaţa blîndă vor fi întru linişte şi pace, avînd ca statornică desfătare curăţenia conştiinţei. Iar cei ce s-au nădăjduit la buna-norocire vremelnică vor primi schimbarea grabnică şi se vor da desăvîrşitei uitări.
12 Pîndi-va păcătosul pe cel drept şi va scrîşni asupra lui cu dinţii săi.
13 Iar Domnul va rîde de dînsul, că mai înainte vede că va veni ziua lui.
Şi prin acestea aduce mîngîiere celor nedreptăţiţi, că arată pe cel fără de lege turbîndu-se asupra celor ce au îmbrăţişat viaţa cea liniştită, şi pe Dreptul Judecător rîzîndu-şi de apucarea şi sîrguinţa lui, ca Cel ce vede mai-nainte grabnica lui săvîrşire.
14 Sabie au scos păcătoşii, întins-au arcul lor ca să surpe pe scăpătatul şi pe săracul, ca să junghie pe cei drepţi la inimă.
15 Sabia lor să intre în inimile lor şi arcele lor să se zdrobească!
Aceeaşi înţelegere cu cele zise mai-nainte au şi acestea, învăţîndu-ne că păcătosul întrebuinţează măiestrii de multe feluri asupra celor ce nu l-au nedreptăţit cu nimic, însă va cădea întru ale sale curse şi laţuri - că „sabie” şi „arc” a numit feluritele bîntuieli. Acestea se aseamănă cu cele zise în Psalmul al 7-lea: „Groapă a săpat, şi a deschis-o pe dînsa, şi va cădea în groapa pe care a făcut-o.”
16 Mai bun este puţinul celui drept, decît bogăţia multă a păcătoşilor.

[COLOR=#800080][1][/COLOR]„Nenorocite”, cum am mai zis.