[patinina34]

Mai bună este - zice - puţina avuţie cu dreptate, decît bogăţia cea fără de lege şi averea cea nedreaptă. Apoi, arătînd roada amîndorura, zice:
17 Că braţele păcătoşilor se vor zdrobi, iar pe cei drepţi îi întăreşte Domnul.
„Braţe”, cu închipuire, a numit puterea, fiindcă cu ele au oamenii fire a lucra. Şi foarte cu potrivire l-a pus pe acest „întăreşte pe cei drepţi Domnul”, că aceştia - împungîndu-se de draci şi de oameni, iar de dumnezeiescul dar rezemîndu-se şi proptindu-se - stau şi biruiesc ispitele cele grele ce vin asupră-le.
18 Cunoaşte Domnul căile celor fără prihană, şi moştenirea lor în veac va fi.
19 Nu se vor ruşina în vremea cea rea şi în zilele foametei se vor sătura.
Cei ce aleg viaţa cea fără de prihană dobîndesc toată purtarea de grijă, căci, măcar de vor şi cădea în primejdii, ei se ridică deasupra acestora şi, cînd s-ar face vreo lipsă de obşte, primesc de la Dumnezeu hrana de nevoie şi, afară de aceasta, dobîndesc veşnicele bunătăţi. Iar „foamete”, eu socotesc că o arată aici pe aceea cu care i-a îngrozit de demult pe Iudei, zicînd: „Voi aduce foamete pe pămînt, nu foamete de pîine, nici sete de apă, ci foamete de a auzi cuvîntul Domnului.”
20 Că păcătoşii vor pieri, iar vrăjmaşii Domnului, îndată ce s-au mărit şi s-au înălţat, stingîndu-se, ca fumul au lipsit.
Schimbarea legătorului (adică a lui „şi”) a pricinuit deosebirea feţelor, şi înţelegem că unii sînt „păcătoşii”, iar alţii „vrăjmaşii Domnului”. Iar Achila şi Simmah, punîndu-l în locul lui „iar” pe legătorul („şi”), pe aceiaşi i-a arătat şi păcătoşi, şi vrăjmaşi ai Domnului. Şi zice că oamenii urîţi de Dumnezeu pentru ale lor fărădelegi - înflorind puţină vreme şi părîndu-li-se că sînt străluciţi şi vestiţi - s-au risipit ca nişte fum.
21 Se împrumută păcătosul, şi nu va plăti, iar dreptul se îndură şi dă.
Unul ca acesta era Saul, care - de-a pururea făcîndu-i-se bine de către prea-dumnezeiescul David - nu suferea a răsplăti cu cele bune făcătorului de bine. Iar Fericitul David - urmîndu-L pe al său Stăpîn, Care Îşi răsare soarele peste cei răi şi peste cei buni - petrecea făcînd binele. Unii ca aceştia erau Iudeii, care - primind de la Sfinţiţii Apostoli tămăduirile cele de multe feluri - îşi arătau socoteala şi voirea lor cea ucigaşă, dar dumnezeieştii Apostoli le împărţeau cu îndestulare dumnezeieştile daruri.
22 Că cei ce îl binecuvîntează pe el vor moşteni pămîntul, iar cei ce-l blestemă de tot se vor pierde.
Dumnezeul tuturor a făgăduit aceasta Patriarhului Avraam, zicînd: „Voi blagoslovi pe cei ce te binecuvîntează pe tine, şi îi voi blestema pe cei ce te vor blestema.”[COLOR=#800080][1][/COLOR]
23 De la Domnul paşii omului se îndreptează, şi calea Lui o va voi foarte.
24 Cînd va cădea, nu se va zdrobi, că Domnul întăreşte mîna lui.
Domnul binecuvîntează pe cei ce binecuvîntează pe cel drept; iar celui ce îl blestemă pe acela, îi răsplăteşte cu cele deopotrivă, fiindcă El îndreptează căile drepţilor. Că, fără darul Lui, este cu neputinţă să călătorească cineva pe calea faptei bune fără de prihană. Celor ce au acest scop le ajută însă, şi trebuie ca sîrguinţa omenească şi dumnezeiasca purtare de grijă să urmeze împreună spre cîştigarea faptei bune. Astfel, cel ce face călătoria aceasta va dobîndi dumnezeiasca sprijinire, măcar de va şi aluneca cîndva. Aşa, poticnindu-se şi primejduindu-se a se surpa la pămînt, Fericitul David s-a îndreptat de către dumnezeiescul dar.
25 Mai tînăr am fost, şi am îmbătrînit, şi n-am văzut pe dreptul părăsit, nici sămînţa lui cerînd pîine.
26 Toată ziua miluieşte şi împrumută dreptul, şi sămînţa lui întru blagoslovenie va fi.
Zice: Şi cînd eram tînăr, şi după ce am venit la bătrîneţe, nu ştiu să fi văzut pe cel drept pustiu de dumnezeiasca purtare de grijă. Că Dreptul Judecător are toată purtarea de grijă nu numai pentru dînşii, ci şi pentru cei ce răsar dintru dînşii: aşa, pentru strămoşeasca faptă bună, a avut purtare de grijă pentru Israil, cu toate că făcea fărădelege; aşa, pentru părinteasca iubire de Dumnezeu, l-a suferit pe Solomon, cel ce a făcut păgînătăţile. Iar acest „toată ziua miluieşte şi împrumută dreptul” arată feluritele faceri de bine ale dreptului: cele cu bani, cele prin lucruri, cele prin cuvinte şi prin sfătuiri. Făcîndu-le pe acestea, el miluieşte pe cei ce le dobîndesc şi împrumută pe Dumnezeu, că zice: „Cel ce miluieşte pe sărac împrumută pe Dumnezeu”, întrucît şi împrumutarea este faptă a milei.
27 Abate-te de la rău, şi fă bine şi sălăşluieşte-te în veacul veacului!
Deci: Acestea ştiindu-le şi învăţîndu-vă răsplătirile faptei bune şi pe cele ale răutăţii, voi, oamenii toţi, fugiţi de toate felurile răutăţii şi călătoriţi pe calea împotrivnică ei, ca să dobîndiţi bunătăţile veşnice.
28 Că Domnul iubeşte judecata şi nu va părăsi pe cei cuvioşi ai Săi, că în veac se vor păzi. Iar cei fără de lege se vor goni şi sămînţa celor necredincioşi de tot se va pierde.

[COLOR=#800080][1][/COLOR]„După aceea, a zis Domnul către Avram: Ieşi din pămîntul tău, din neamul tău şi din casa tatălui tău, şi vino în pămîntul pe care ţi-l voi arăta Eu. Şi Eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvînta, voi mări numele tău şi vei fi izvor de binecuvîntare. Binecuvînta-voi pe cei ce te vor binecuvînta, iar pe cei ce te vor blestema îi voi blestema; şi se vor binecuvînta întru tine toate neamurile pămîntului” (Facerea, 12:1-3). Legămîntul acesta a fost înnoit cu Isaac şi cu Iacov-Israil.