[patinina34]

Că voiesc să-l trimită la moartea cea veşnică.
Să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele!
Întoarce-i pe dînşii în fugă şi fă-i a greşi de la acelea pe care le doresc, căci măiestresc asupra mea rele.
15 Să-şi ia îndată ruşinea cei ce-mi zic mie: Bine, bine!
Încă şi celor ce mă iau în batjocură şi rîd de mine, facă-se lor rod ruşinea.
16 Să se bucure şi să se veselească de Tine toţi cei ce Te caută, Doamne; şi să zică pururea „Mărească-Se Domnul!” cei ce iubesc mîntuirea Ta.
Zice: Iar pe cei ce Te caută, şi Te laudă şi Te iubesc pururea, umple-i de veselie necurmată. Că nu le-a cerut veselie celor ce doar Îl iubesc, ci celor ce pururea şi necurmat au dorul cel vrednic de îndrăgit al mîntuirii.
17 Iar eu sărac sînt şi mişel, Domnul Se va îngriji de mine. Ajutorul meu şi scutitorul meu eşti Tu, Doamne, să nu zăboveşti!
Precum a pomenit mai sus de păcate, aşa şi pe sine se numeşte „sărac”, fiindcă este lipsit de ajutor şi are trebuinţă de dumnezeiasca ajutorare, pe care se roagă să o dobîndească prea-degrab. Iar acestea se potrivesc prea-cu-potrivire Fericitului David. Socotesc că s-a numit pe sine „sărac” şi „mişel” după ce a văzut proorocia aceea şi belşugul darului, şi s-a rugat a dobîndi şi el dumnezeiasca Pronie. Şi se roagă să nu se zăbovească mîntuirea cea mai-nainte vestită, punîndu-se întru lungi şi depărtate vremi, ci să se dăruiască oamenilor prea-degrab.