[patinina34]

TÎLCUIREA PSALMULUI 42

Psalmul lui David, nescris deasupra la Evrei.

Judecă mie, Dumnezeule, şi alege judecata mea de la neamul necuvios, de la omul nedrept şi viclean izbăveşte-mă!
Psalmul acesta este nescris deasupra la Evrei, fiindcă are aceeaşi înţelegere cu cel mai dinainte. Iar cei ce vorbesc se roagă lui Dumnezeu să judece între dînşii şi Babilonieni, cei ce au avut pentru ei multă cruzime şi socoteală sălbatică, pentru care îi şi numeşte „neam necuvios”, şi pe împăratul lor: „bărbat viclean şi nedrept”. Şi proorocia minunatului Daniil ne învaţă acestea.
2 Că Tu, Dumnezeule, eşti întărirea mea. Pentru ce m-ai lăsat? Şi pentru ce umblu mîhnindu-mă cînd mă necăjeşte vrăjmaşul meu?
Cei drepţi aduc iarăşi aceeaşi cerere, rugîndu-se să se izbăvească de cruzimea vrăjmaşilor, pentru care erau pururea posomorîţi şi mîhniţi. Iar acest „pentru ce?” nu-l zic cerînd socoteală şi nici nu întreabă pentru ei înşişi - căci nu se împărtăşeau de fărădelegea celorlalţi, măcar că împreună cu aceia erau pustii de purtarea de grijă de sus - ci fac rugăciunea de obşte pentru toţi.
3 Trimite-mi lumina Ta şi adevărul Tău! Acestea m-au povăţuit şi m-au adus la muntele cel sfînt al Tău şi la lăcaşurile Tale.
Cei 70 au schimbat aici timpul şi le-au zis pe cele ce vor să fie ca şi cum ar fi fost făcute. Iar ceilalţi au făcut tălmăcirea mai luminată: „Trimite-mi lumina Ta şi adevărul Tău, care mă vor povăţui şi mă vor aduce la muntele cel sfînt al Tău şi la lăcaşurile Tale.” Zice: Mă rog să dobîndesc dumnezeiescul ajutor, ca să mă izbăvesc de amara robie, şi să mă întorc la pămîntul părintesc şi să aduc slujba legiuită în Biserica afierosită Ţie. Că „lăcaşuri ale lui Dumnezeu” a numit Biserica, „munte sfînt” - Sionul, iar „lumină şi adevăr” - dreapta şi mîntuitoarea arătare a Domnului. Căci, precum „întuneric” numeşte primejdiile, „lumina” este izbăvirea de acestea. Ei vor, împreună cu lumina, şi adevărul, fiindcă au cerut să judece Dumnezeu între dînşii şi Babilonieni, şi au ştiut că - folosind Dumnezeu adevărul, nu îndelunga-răbdare - pe aceia îi va osîndi, iar pe dînşii îi va slobozi de robie.
4 Şi voi intra la jertfelnicul lui Dumnezeu, la Dumnezeu, Cel ce veseleşte tinereţile mele. Mărturisi-mă-voi Ţie întru alăută, Dumnezeule, Dumnezeul meu!
Simmah a tălmăcit acest stih aşa: „Ca să vin către jertfelnicul lui Dumnezeu, către Dumnezeu, veselia îndulcirii mele. Şi mă voi mărturisi Ţie în psaltire, Dumnezeule, Dumnezeul meu!” Şi zice: Voiesc întoarcerea pentru a vedea prea-doritul Tău jertfelnic şi a Te privi prin acela pe Tine, Stăpînul meu, Care îmi dăruieşti pricini de felurită veselie şi de îndulcire. Şi acolo voi face cîntările de laudă din alăută, căci în Babilon „am spînzurat organele noastre de sălcii”, socotind călcare a Legii slujba afară de locul Tău.
5 Pentru ce eşti mîhnit, sufletul meu? Şi pentru ce mă tulburi? Nădăjduieşte spre Dumnezeu, că mă voi mărturisi Lui, mîntuirea feţei mele şi Dumnezeul meu.
Şi de aici este arătat că amîndoi Psalmii aceştia au o singură înţelegere: cei ce vorbesc se sfătuiesc pe ei înşişi să aibă bune nădejdi, să biruie patima mîhnirii şi să aştepte de la Dumnezeu mîntuirea, ce li se va da fără îndoială.