[patinina34]

7 Iubit-ai dreptatea şi ai urît fărădelegea. Pentru aceasta Te-a uns pe Tine, Dumnezeule, Dumnezeul Tău cu untul de lemn al bucuriei, mai mult decît pe părtaşii Tăi.
Ori, după Simmah: „mai mult decît prietenii Tăi”. Iar „părtaşi” ai Lui, şi prieteni şi fraţi după omenire sînt cei ce au crezut Lui. Aşa zice şi dumnezeiescul Apostol: „Părtaşi ne-am făcut lui Hristos, dacă vom ţine pîrga ipostasului Lui întemeiată pînă la sfîrşit.” Şi iarăşi: „Ca să fie El Întîi Născut între mulţi fraţi.” Aşa S-a şi uns cu Preasfîntul Duh, nu ca Dumnezeu, ci ca om, căci, ca Dumnezeu, are Duhul de o fiinţă, iar ca om ia darurile Duhului ca pe o ungere. Tot ca om „a iubit dreptatea şi a urît fărădelegea”, că acestea sînt ale alegerii socotitoare, nu ale puterii fireşti, iar „toiagul de îndreptare al Împărăţiei Sale” îl are ca Dumnezeu.
8 Smirna[COLOR=#800080][1][/COLOR], şi stacti[COLOR=#800080][2][/COLOR]şi casia[COLOR=#800080][3][/COLOR]din hainele Tale, din case de fildeş, în care Te-au veselit
9 fetele împăraţilor întru cinstea Ta.
În loc de „case de fildeş”, Achila şi Simmah au zis „biserici de fildeş”. „Haină a Lui” numeşte trupul, precum şi dumnezeiescul Apostol, în Epistola către Evrei, îl numeşte pe acesta „catapeteasmă”, zicînd: „Avînd îndrăzneală, fraţilor, să intrăm în Sfînta Sfintelor prin sîngele lui Iisus, pe calea cea nouă şi vie pe care pentru noi a înnoit-o prin catapeteasmă, adică prin trupul Lui.” Iar „smirnă” numeşte Patima, că smirna se aduce morţilor prea-cu potrivire, iar „stacti şi casia” e buna mireasmă a Patimii. „Case de fildeş” ori, după Simmah şi Achila: „biserici de fildeş”, sînt bisericile prea-frumoase şi strălucite pe care domnii şi împăraţii le-au zidit pretutindeni pe pămînt. Deci stihul mai-nainte grăieşte că Patima se va face în trup, dar va umple toată lumea de bună mireasmă, încît noroadele rătăcite de demult Îi vor ridica Lui biserici foarte iscusite, ce vor străluci cu podoabă împărătească. Şi - după ce a făcut proorocia pentru biserici, care ţin locul cămărilor şi caselor de nuntă - după cuviinţă mai-nainte vesteşte podoaba miresei, frumuseţea şi neamul, şi îi aduce sfătuirea potrivită:
Stătut-a înainte Împărăteasa de-a dreapta Ta, în haină aurită îmbrăcată, împodobită.
După ce a arătat scumpetea podoabei şi cinstea ei desăvîrşită şi a numit-o Împărăteasă, o învaţă cele de folos:
10 Ascultă, fiică, şi vezi, şi pleacă urechea ta şi uită norodul tău şi casa părintelui tău!
Iar acestea nu se potrivesc nicidecum Iudeilor, ce se fălesc pentru buna-credinţă a strămoşilor, pentru care prea de multe ori au dobîndit dumnezeiasca purtare de grijă. Că Iudeilor le porunceşte să urmeze bunei-credinţe a părinţilor lor şi-i sfătuieşte să nu-i uite pe aceştia, dar Biserica neamurilor a avut părinţi şi strămoşi care au slujit idolilor, deci acesteia îi cere să nu lase întru pomenire nici unul din obiceiurile părinteşti. Iar Duhul Sfînt o numeşte „fiică”, pentru că ea a primit naşterea duhovnicească de a doua oară, şi îi făgăduieşte dragostea Împăratului:
11 Şi va pofti Împăratul frumuseţea ta,
Apoi, o învaţă firea ei şi vrednicia Împăratului:
că El este Domnul tău, şi te vei închina Lui.
12 Şi fata Tirului - cu daruri.
Cei trei tălmăcitori i-au poruncit doar ei să se închine - căci Achila şi Teodotion au tălmăcit atît: „şi să te închini Lui”, şi Simmah: „El este Domnul tău, şi te închină Lui!” - iar Cei 70 o învaţă pe Împărăteasă că Mirele nu este numai Domn al ei, ci şi al celor ce îndrăznesc a grăi împotrivă, încît şi fiicele Tirului Îi vor aduce daruri şi I se vor închina. Prin acestea a însemnat toată păgînătatea lor, fiindcă Scripturii îi este lucru obişnuit să arate totul din parte. Aşa, aiurea, prin „Liban” mai-nainte vesteşte încetarea slujirii de idoli, pentru că zice: „Libanul împreună cu cele înalte va cădea”. Iar întru cele de aici înainte face pomenire şi de mai multe încă:
Feţei tale se vor ruga bogaţii norodului.
Iar faţa Bisericii este chiar Stăpînul însuşi, fiind El cap al trupului, căci zice: „Pe Dînsul L-a dat peste toate cap Bisericii.” Apoi, încă şi rînduiala preoţească este ca o faţă a Bisericii, fiind îmbrăcată cu mai multă vrednicie duhovnicească. Şi vedem că şi proorocia aceasta a luat sfîrşit, pentru că cei ce sînt îndestulaţi de bogăţie şi au strălucirea prea-marilor vrednicii cinstesc faţa Bisericii. Şi - fiindcă a zis că Împărăteasa se îmbracă în haină aurită, dar pe nevoitorii faptei bune îi împodobeşte prostimea hainelor - Proorocul tîlcuieşte scumpetea podoabei: