[patinina34]

Împărăţie, întru o Domnie, întru o Dumnezeire, întru o putere şi întru toate cîte se cuvin fericirii Acesteia. Ticăloşii către care mai ales s-a zis proorocia s-au obişnuit a numi cu obrăznicie pe Tatăl: „Dumnezeu şi Împărat”, pe Fiul: „Domn, şi slujitor” al Aceluia şi făptură făcută de Dînsul mai-nainte de celelalte făpturi; iar pe Duhul Sfînt: „rob şi slujitor al Fiului”. Că nu numai către Saul şi către cei ca dînsul a zis Preasfîntul Duh, prin cinstită limba Proorocului:
6 Dumnezeu va zdrobi dinţii lor în gura lor,
Dumnezeu, văzătorul tuturor, va arăta deşarte măiestriile lor împotriva noastră:
măselele leilor le-a sfărîmat Domnul.
În Psalmul dinainte i-a numit pe dînşii „pui de lei”, iar aici: „lei”; de aceea a pomenit „dinţi” şi „măsele”, numind „măsele” dinţii cei mai din lăuntru, cu care mărunţim hrana. Deci aşa ne-am învăţat că Dumnezeul tuturor va risipi feluritele lor vrăjmăşii şi clevetiri.
7 De nimic se vor face, ca apa ce trece.
Vor fi - zice - lesne defăimaţi, asemenea apei ce se risipeşte şi care este cu totul netrebnică.
Întinde-va arcul Său pînă unde vor slăbi.
Că nu încetează îmbulzindu-i pe dînşii cu pedepsele, pînă cînd va risipi puterea lor, aducînd asupra lor topire şi risipire:
8 Ca ceara ce se topeşte vor lipsi,
După ce îi va ajunge înfocatul vifor aducător de moarte şi îi va apuca pe dînşii.
căzut-a foc peste dînşii, şi n-au văzut soarele.
Ca nişte ceară ce se apropie de foc şi se topeşte, aşa se vor risipi şi se vor lipsi de viaţă, că aceasta a zis „şi n-au văzut soarele”, fiindcă cei ce mor nu pot să vadă razele soarelui.
9 Mai înainte de a cunoaşte spinii voştri ramnul, ca pe nişte vii, ca întru mînie îi va înghiţi pe dînşii.
Simmah a tălmăcit stihul mai luminat: „Mai înainte de a ajunge spinii voştri să se facă ramn[COLOR=#800080][1][/COLOR], furtuna îi va ridica încă de vii, ca pe unii cu totul uscaţi.” Dumnezeiasca Scriptură numeşte „spin” tot păcatul, iar „ramnul” este spin, dar se face prea-mare, şi se aseamănă copacului, şi aruncă şi sloboade venin prea-cumplit. Deci proorocia îngrozeşte cu pedeapsă grabnică şi pe Saul, şi pe ajutătorii acestuia, zicînd: Mai-nainte de a creşte răutatea voastră - încît să se asemene ramnului, adică spinului celui prea-mare, care este răutatea cea prea-rea - vă va apuca pe voi rană slobozită de Dumnezeu şi vă va pierde. Că acest lucru a zis „îi va înghiţi”: că, precum hrana ce se macină, şi se mărunţeşte de măselele dinţilor, şi se înghite şi de aici se face nevăzută - aşa şi voi vă veţi da uitării. Care lucru s-a şi întîmplat cu adevărat, că - după puţină vreme - primind rana întru războiul celor de altă seminţie, Saul nu a mai crescut răutatea, ci nevrînd a oprit şi a dezlegat războiul împotriva lui David.
10 Veseli-se-va dreptul cînd va vedea izbîndă, mîinile sale îşi va spăla întru sîngele păcătosului.
Privind pe lucrătorul răutăţii muncindu-se, grijitorul faptei bune se veseleşte, dar nu batjocorindu-l pe acela, ci văzînd dumnezeiasca purtare de grijă care nu suferă a trece cu vederea pe cei nedreptăţiţi. Şi îşi spală mîinile, nu roşindu-le şi pîngărindu-le cu sînge, ci arătîndu-se pe sine nevinovat şi despărţit de răutatea aceluia. Nu şi le spală „întru sînge”, după cum au socotit oarecari, ci „de sînge”, fiindcă n-a avut cu acela nici o împărtăşire.
11 Şi va zice omul: Dacă este roadă dreptului cu adevărat, apoi negreşit este Dumnezeu judecîndu-i pe dînşii pe pămînt.
Acest „apoi negreşit” este pus aici întăritor şi adeveritor. Şi zice că, văzînd pe cel ce trăieşte cu păgînătate pedepsindu-se în viaţa aceasta, fiecare va mărturisi că este Dumnezeu, Care priveşte peste cele ce se fac, şi le ocîrmuieşte pe toate cu înţelepciune, şi drepţilor le va împărţi rodurile potrivite, iar pe cei ce le-au ales pe cele împotrivnice îi va pedepsi şi va aduce asupra lor pedepsele vrednice.

[COLOR=#800080][1][/COLOR]Creangă vînjoasă pe care cresc spinii.