[patinina34]

TÎLCUIREA PSALMULUI 60

Întru sfîrşit, întru cîntări, lui David.

Înainte-cuvîntarea Psalmului acestuia urmează sfîrşitului aceluia dinainte. Că - după ce a zis: „Întru Dumnezeu vom face putere şi El va nimicnici pe cei ce ne necăjesc pe noi” - învaţă pe norodul din robie ce fel de rugăciune se cuvine să aducă lui Dumnezeu. Mai-nainte grăieşte încă şi iconomia pentru noi a Stăpînului şi Dumnezeului nostru Hristos şi întoarcerea norodului celui din neamuri.
Auzi, Dumnezeule, cererea mea, ia aminte rugăciunea mea!
Zice: O Stăpîne, primeşte cererea mea şi auzi graiurile rugăciunii mele cu dragoste. Şi pe acestea este drept să le zică fiecare om cînd va cădea în primejdie, rugîndu-se să i se facă primită cererea şi să se învrednicească de purtarea de grijă.
Apoi, ne învaţă cine sînt cei ce se roagă:
2 De la marginile pămîntului către Tine am strigat.
De vreme ce Babilonul este depărtat de Palestina cu multe mile de loc, Proorocul socotea că cei robiţi sînt siliţi să locuiască tocmai pămîntul de la marginile lumii.
Cînd s-a mîhnit inima mea, pe piatră m-ai înălţat.
Şi Te rog să dobîndesc de la Tine mîngîierea, căci, chinuindu-mă şi tînguindu-mă pentru primejdiile ce stau asupră-mi, am dobîndit ajutorul Tău şi m-am înălţat deasupra vrăjmaşilor. Stihul s-a zis de către faţa celor robiţi în Babilon care au dobîndit chemarea înapoi, dar se potriveşte şi fiecăruia ce îşi neguţătoreşte mîntuirea prin pocăinţă şi nu mai umblă pe calea abătută, ci călătoreşte pe cea singură şi neabătută. Aceasta este arătată şi prin cele de aici înainte:
3 Povăţuitu-m-ai, că ai fost nădejdea mea, turn de tărie de către faţa vrăjmaşului.
Nu m-am înşelat - zice - nădăjduind că mă voi împărtăşi de a Ta purtare de grijă, căci Te-ai făcut al meu povăţuitor şi turn tare. Că, scăpînd prin purtarea Ta de grijă de pîndirile vrăjmaşilor, voi dobîndi întoarcerea.
4 Locui-voi întru lăcaşul Tău în veci, acoperi-mă-voi întru acoperămîntul aripilor Tale.
„Lăcaş al lui Dumnezeu” numeşte Ierusalimul, fiindcă acolo Îşi făcea El arătarea către dînşii. Deci zice: După ce voi dobîndi întoarcerea, voi stărui necurmat la biserica Ta şi voi dobîndi purtarea Ta de grijă - pentru că „aripi” numeşte purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Iar pe acest „în veci”, l-a pus în loc de: „totdeauna”.
5 Că Tu, Dumnezeule, ai auzit rugăciunile mele, dat-ai moştenire celor ce se tem de numele Tău.
Iar eu - zice - Te laud totdeauna, căci - primind cererile noastre - ne-ai dat nouă, strănepoţilor, moştenirea făgăduită strămoşilor noştri. Şi, zicînd acestea, ei se apucă îndată de cale.
Dar se cuvine a şti că graiurile puse înainte au însemnări umbrite ale adevăratei moşteniri, adică ale vieţii veşnice, pentru care Stăpînul Hristos a zis mieluşeilor de-a dreapta: „Veniţi, blagosloviţii Părintelui Meu, moşteniţi Împărăţia gătită vouă mai-nainte de întemeierea lumii.” Stăpînul S-a făgăduit că va da această moştenire celor ce se tem de Dînsul, însă şi acestora (adică Israilitenilor) le-a dat, ca într-o închipuire.
6 Zile peste zile împăratului vei adăuga, anii Lui - pînă în ziua neamului şi a neamului.
7 Rămîne-va în veac înaintea lui Dumnezeu.
După ce s-a rugat aşa, şi după ce a primit cererile şi a mulţumit pentru acestea, roagă pe Dumnezeu să-l păzească pe împăratul dat lor după multă vreme. Într-acea vreme era împărat Zorobabel, dar nu i se potrivesc lui toate graiurile proorociei: pentru că acest „zile peste zile împăratului vei adăuga” se potriveşte şi aceluia, iar celelalte - nu, ci Celui ce dintru dînsul S-a făcut după trup, pentru multa iubire de oameni. Numai întru Dînsul se adeveresc graiurile proorociei: „Anii Lui - pînă la ziua neamului şi a neamului, rămîne-va în veac înaintea lui Dumnezeu”, căci n-a primit nici început al zilelor, nici nu va suferi sfîrşit. Şi - măcar că a primit moartea, făcîndu-Se om pentru noi - anii Lui sînt pînă în ziua neamului şi a neamului, căci „întru început era, şi la Dumnezeu era şi Dumnezeu era”. Iar acest „înaintea lui Dumnezeu” e în loc de: „Care de-a pururea este împreună cu Tatăl”, căci către Acela a zis Proorocul în Psalmul o sută unu: „Iar Tu Acelaşi eşti, şi anii Tăi nu vor lipsi (adică nu se vor împuţina).” Vezi, Cel ce pentru noi a primit Crucea şi moartea are şi Împărăţia fără de sfîrşit, fiind împreună cu Tatăl.
Însă Zorobabel era şi închipuire a Stăpînului Hristos, căci - precum acela a întors robirea din Babilon la pămîntul părintesc - aşa şi Stăpînul Hristos a întors întru blagorodia[COLOR=#800080][1][/COLOR]mai dinainte toată firea oamenilor, robită prin călcarea de poruncă a omului dintîi. Fiindcă - surpînd şi pierzînd prin Cruce pe cel ce avea stăpînirea morţii, adică pe diavolul - a dăruit iarăşi viaţă celor ce erau supuşi sub aceea. Că al Lui este glasul: „Eu sînt Viaţa şi Învierea, şi cel ce Mă mănîncă pe Mine va trăi întru mine.”
Mila şi adevărul Lui cine le va căuta?
Cine este vrednic - zice - să înveţe cu de-adinsul mila cea adevărată şi dreaptă a lui Dumnezeu? Pentru că judecăţile lui Dumnezeu sînt adînc mult.
8 Aşa voi cînta numelui Tău în veci, ca să dau rugăciunile mele din zi în zi.
Pururea - zice - Te voi lăuda, în fiecare zi voi povesti darurile Tale şi nu voi minţi făgăduinţele - căci „rugăciuni” numeşte făgăduinţele.

[COLOR=#800080][1][/COLOR]cinstea