[patinina34]

TÎLCUIREA PSALMULUI 63

Întru sfîrşit, Psalmul lui David.

Şi Psalmul pus înainte are aceeaşi pricină, povestind pîndirile lui Saul şi mai-nainte grăind izbăvirea de acestea. Mai-nainte grăieşte încă şi rugăciunile prin care norodul cel din neamuri, întorcîndu-se, este dator să-L înduplece pe Mîntuitorul.
Auzi, Dumnezeule, glasul meu cînd mă rog către Tine, de la frica vrăjmaşului scoate sufletul meu!
Zice: Primeşte - o Stăpîne! - rugăciunea mea şi îmi întăreşte mintea, ca să nu se teamă de năvălirile neprietenilor.
2 Acoperă-mă de adunarea celor ce viclenesc, de mulţimea celor ce lucrează nedreptate,
„Adunare” numeşte unirea la un gînd şi tocmirea spre rău, deasupra căruia se roagă să se înalţe, îngrădindu-se împrejur cu dumnezeiasca purtare de grijă ca şi cu un zid. Apoi, povesteşte feluritele lor măiestrii:
3 care şi-au ascuţit ca o sabie limbile lor, întins-au în arcul lor lucru amar,
4 ca să săgeteze întru ascunsuri pe cel nevinovat.
Zice: Ei cos clevetiri întru războiul măiestrit asupra mea, fără ca eu să le fi dat vreo pricină, că „nevinovat” înseamnă aici „cel fără de prihană”. Iar pe acest „lucru amar”, Achila l-a zis: „grai amar”, Teodotion: „cuvînt amar”, iar Simmah: „au umplut arcul lor de cuvinte amare”. Pe „întru ascunsuri”, Simmah l-a zis: „pe ascuns”, adică: „folosindu-se de pîndiri şi bîntuieli”. Aceasta ne învaţă şi cele adăugate:
5 Fără de veste îl vor săgeta pe el şi nu se vor teme.
Pîndindu-l, îl vor năpădi de năprasnă, netemîndu-se de Dumnezeu, Cel ce îi priveşte de deasupra.
Întărit-au loru-şi cuvînt viclean, vorbit-au ca să ascundă curse,
Simmah a zis mai luminat: „Întărit-au cuvînt rău, vorbitu-s-au ca să întindă curse.” Şi zice: Măiestrind moartea mea, vorbitu-s-au şi s-au sfătuit ce fel de măiestrii se cade să folosească, şi au întărit lucrul cu cuvintele. Şi îndrăznesc ei acestea socotind că nimeni nu poartă grija de cele omeneşti. Cele adăugate arată acest lucru:
zis-au: Cine îi va vedea pe dînşii?
Ei socotesc - zice - că nu este nimeni judecător al celor ce se fac. Unii dintre aceştia erau cei din preajma lui Avesalom, şi a lui Saul şi a celorlalţi; iar alţii - cei fără de lege după vremi, care uneltesc măiestrii şi curse asupra bisericilor lui Dumnezeu. Şi vezi ce zice prin cele de aici înainte:
6 Iscodit-au fărădelegi, stinsu-s-au iscodindu-le.
Zice: Au pornit tot gîndul, au izvodit toată măiestria asupra mea. Iar apoi, n-au lăsat nici un fel de pîndire, năvălind la arătare, năpădind pe ascuns, întrebuinţînd iscoade, înconjurînd pustiurile, cercînd locurile pietroase, căutînd prin munţi, şi prin peşteri şi prin găurile pămîntului pe nevoitorii bunei-credinţe, pentru care zice dumnezeiescul Pavel: „de care lumea nu era vrednică”.
7 Apropia-se-va omul şi inima adîncă, şi se va înălţa Dumnezeu.
Teodotion a tălmăcit mai luminat acest stih: „Mintea bărbatului şi inima adîncă o va săgeta Dumnezeu.” Zice: Măcar de vor şi ascunde meşteşugirile lor de nenumărate ori, arătate sînt acestea lui Dumnezeu, Celui ce le vede pe toate, Care arată a Sa înălţime muncindu-i pe unii ca aceştia.
8 Săgeată de prunci s-au făcut loviturile lor şi au slăbit asupra lor limbile lor.
Cu toate acestea şi avînd atîta măiestrie, au greşit de la scopul lor: că - precum săgeţile copiilor foarte tineri nu aduc nici o vătămare asupra celor ce le primesc - aşa limbile acestora nu i-au vătămat pe cei săgetaţi, şi vătămarea s-a întors asupra săgetătorilor.
9 Tulburatu-s-au toţi care i-au văzut pe dînşii,
Cei ce îi vedeau că au greşit de apucările lor se tulburau, se umpleau de frică şi se minunau de dumnezeiasca Pronie. Asta arată cele următoare:
şi s-a temut tot omul, şi a povestit lucrurile lui Dumnezeu şi faptele Lui le-a înţeles.
Întru cugetarea purtării de grijă a lui Dumnezeu, s-au temut de dumnezeiasca judecată.
10Veseli-se-va cel drept întru Domnul, şi va nădăjdui spre Dînsul
Cei ce se grijesc de dumnezeieştile legi, adică de Testamentul cel Vechi şi Cel Nou, după ce se vor umple cu covîrşire de îndulcire şi de bucurie, vor avea nădejdea spre Dumnezeu.
şi se vor lăuda toţi cei drepţi la inimă.
Încă şi buna laudă de la oameni vor dobîndi cei ce îndreptează gîndul lor spre Dumnezeu şi nu suferă a umbla afară de calea cea dreaptă. Acest lucru l-a împlinit David, şi cei asemenea aceluia, şi purtătorii de nevoinţă Mucenici şi nevoitorii bunei-credinţe.