[patinina34]

[COLOR=windowtext]29 pentru Biserica Ta din Ierusalim.[/COLOR]

Iar Simmah spune aşa: „Porunceşte, Dumnezeule, pentru vîrtutea Ta, întăreşte, Dumnezeule, lucrul pe care l-ai făcut întru noi, pentru Biserica Ta de deasupra Ierusalimului.” Zice: Întăreşte, Stăpîne, darul pe care l-ai dăruit Bisericii Tale, pe care ai luat-o dintru noi şi ai pus-o să şadă „deasupra a toată Începătoria, şi Stăpînia, şi Puterea şi deasupra a tot numele ce se numeşte, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel ce va să fie”. Căci „Ierusalim” numeşte cetatea de sus, pentru care Fericitul Pavel zice: „Iar Ierusalimul cel de sus slobod este, care este maică a noastră, a tuturor.” Deci ei cer, pentru rudenia lor cu Biserica, să fie întărit darul ce s-a dat şi, ei fiind pîrga, să dobîndească acelaşi dar şi frămîntătura (restul omenirii). De aici, mai-nainte zice şi schimbarea împăraţilor:
Ţie vor aduce împăraţii daruri.
Că, după ce vor înceta a-L goni, împăraţii Îi vor aduce cinstea cuvenită lui Dumnezeu; şi - precum iau dajdie de la supuşi - aşa vor aduce şi ei daruri Lui, ca nişte robi şi supuşi. Martori ai acestui lucru sînt ochii care văd adevărul proorociei.
30 Ceartă fiarele trestiei,
Unele din pre-scrieri (adică izvoade) au: „dumbrăvi”. Dar, ori „dumbrăvi”, ori „trestie”, tot nerodirea se însemnează prin aceasta, şi acolo au lăcaş fiarele cele gîndite, pe care Proorocul ne-a învăţat a le goni prin dumnezeiasca chemare asupră.
adunarea taurilor împotriva junicilor noroadelor, ca să se încuie cei ispitiţi ca argintul.
„Tauri” numeşte mulţimea Iudeilor, pentru obişnuita lor semeţie, iar „junici ale noroadelor” i-a numit pe cei din neamuri care au crezut chemarea cea nouă. Deci proorocescul cuvînt mai-nainte vesteşte ridicările Iudeilor, făcute întru începutul propovăduirii asupra celor bine-credincioşi. Şi ei - zice - lucrează aceasta, vrînd a-i încuia şi a-i lipsi de buna-norocire pe cei care - lămurindu-se cu foc ca argintul - s-au arătat iscusiţi[COLOR=#800080][4][/COLOR]şi lămuriţi. Aceasta a zis pentru dînşii şi Fericitul Pavel: „Ne rîvnesc nouă nu bine, ci voiesc să ne oprească.” Şi - de vreme ce şi întru neamuri erau cei ce grăiau împotrivă şi săvîrşeau junghieri de multe feluri ale Sfinţilor - după cuviinţă zice şi pentru aceştia:
Risipeşte neamurile ce voiesc războaie!
Aşa, după ce a proorocit pentru cei ce vor grăi împotrivă, îşi mută cuvîntul către cei ce au crezut:
31 Veni-vor soli de la Egipt,
Şi a pomenit mai întîi Egiptul fiindcă de demult fusese încununat cu stăpînirea păgînătăţii. Îi pomeneşte pe Egipteni şi Istoria Faptelor, povestind pentru cei adunaţi în ziua a cincizecea, întru care a venit peste Apostoli darul Preasfîntului Duh.
Etiopia mai-nainte va întinde mîna ei la Dumnezeu.
Şi această proorocie a luat sfîrşit, şi martor este dregătorul Candachiei, împărăteasa Etiopilor, famenul pe care l-a povăţuit către adevăr Filip. Apoi, cheamă toate împărăţiile din toată lumea:
32 Împărăţiile pămîntului, cîntaţi lui Dumnezeu, cîntaţi Domnului!
Zice: Toţi cei de prin lume, primiţi lumina cunoştinţei de Dumnezeu şi aduceţi cîntarea de laudă pentru buna-credinţă.
33 Celui ce S-a suit peste cerul cerului, spre răsărituri.
Pentru că Stăpînul Hristos S-a suit nu numai în cerul acesta văzut, ci şi întru cel mai de sus, şi a şezut de-a dreapta măririi, în foişorul înalt al răsăritului Său, trimiţînd tuturor oamenilor razele Sale.
Iată, va da glasul Său, glas de putere.
Aici însemnează venirea Preasfîntului Duh, ce s-a făcut după Înălţarea Mîntuitorului nostru. Că şi Domnul a numit-o pe aceasta „putere”: „Şedeţi - zice - în cetatea aceasta pînă cînd vă veţi îmbrăca cu putere dintru înălţime.” Încă şi Fericitul Luca pomeneşte acest „glas”, zicînd: „Şi s-a făcut glas din cer, ca de o suflare ce vine repede, şi a umplut casa unde erau şezînd.”
34 Daţi slavă lui Dumnezeu!
Acest cuvînt se aseamănă cu punerea de lege a Apostolului, care spune: „Proslăviţi pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, care sînt ale Lui.” Drept este ca cei ce au dobîndit atîtea daruri să-L proslăvească prin toate pe Făcătorul de bine.
Peste Israil este marea cuviinţă a Lui, şi puterea Lui - în nori.
Trăgîndu-şi neamul din Israil, Sfinţiţii Apostoli au arătat marea lucrare a lui Dumnezeu prin minunile pe care le săvîrşeau. Iar cei ce au primit după aceea darul dăscălesc, scoţînd apă ca nişte nori din marea Preasfîntului Duh, o aduc oamenilor spre adăpare.
35 Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Săi,
Toţi îndrăgitorii faptei bune îi gătesc pe oameni să-L laude pe Dumnezeu, după glasul Domnului, ce zice: „Să strălucească lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă lucrurile voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru din ceruri.”
Dumnezeul lui Israil Însuşi va da putere şi întărire norodului Său,
Nu l-a pomenit nici aici prost pe Israil, căci - mai întîi temîndu-se de Isav, apoi învrednicindu-se de dumnezeiasca arătare - Iacov s-a întărit şi a scos frica din minte. Şi cuvîntul ne învaţă că Cel ce l-a dovedit tare pe Israil şi l-a ridicat deasupra vrăjmaşilor va întări şi norodul Său cel nou şi îl va face neluptat şi nebiruit.
bine este cuvîntat Dumnezeu.
Însă auzind - o prea-iubitorule de învăţătură! - zicîndu-Se Dumnezeu de multe ori şi „Domn”, şi „Mîntuitor”, să nu socoteşti pe altul, că nu este, cu adevărat nu este altul, fără numai Tatăl, şi Fiul şi Sfîntul Duh. Însă nu trei dumnezei - să nu fie! - după cum de multe ori s-a zis de noi, pentru că numele acestea: „Dumnezeu”, şi „Domn”, şi „Împărat”, şi „Ziditor”, şi Atotţiitor, şi cîte ca acestea, se dau nedespărţitei Treimi, adică se înţeleg, şi se socotesc, şi se zic şi se cred. Iar sfîrşitul este potrivit Psalmului, căci se cădea ca povestirea atîtor bunătăţi să se sfîrşească cu dumnezeiască laudă.


[COLOR=#800080][1][/COLOR]„Didascalie” – „lecţie”, „învăţătură”, cum am mai zis.

[COLOR=#800080][2][/COLOR]„Proşti – aici: „neînvăţaţi”, „neputincioşi”.

[COLOR=#800080][3][/COLOR]Ale aceluiaşi Fericit Episcop Teodorit.

[COLOR=#800080][4][/COLOR]cercaţi, probaţi