[patinina34]

TÎLCUIREA PSALMULUI 73


Al priceperii, al lui Asaf.

Mai-nainte vestind pierzarea de tot a Ierusalimului, proorocescul cuvînt porunceşte celor ce vor citi să ia aminte şi să priceapă înţelegerea Psalmului. Iar oarecari au potrivit Psalmul acesta celor făcute de Antioh Epifanie, neluînd aminte la istorie, nici înţelegînd cu de-amănuntul proorocia. Pentru că Psalmul mai-nainte vesteşte arderea dumnezeieştii Biserici, stricarea caselor şi prădarea desăvîrşită a cetăţii, iar din istorie am învăţat că acestea nu s-au făcut de Antioh. Dar nici înconjurarea Babilonienilor nu se potriveşte, căci pe atunci Iudeii aveau mulţi Prooroci - pe Ieremia, pe Urie al lui Sameu, pe Iezechil, pe Daniil - iar Psalmul zice: „Nu mai este Prooroc şi pe noi nu ne va mai cunoaşte.” Iar dacă nu se potriveşte nici Babilonienilor, nici Machedonienilor, este arătat că mai-nainte vesteşte desăvîrşita pierzare adusă asupra lor de Romani, după care n-au mai dobîndit nici o întoarcere înapoi, luîndu-şi osîndele pentru păgînătatea îndrăznită asupra Mîntuitorului. Şi vrednic lucru este a ne minuna de negrăita bunătate a Stăpînului, căci - mai-nainte ştiind cu de-adinsul nesupunerea lor - El Se ispiteşte a le opri păgînătatea cu proorocia relelor ce or să fie. Şi chiar înainte-cuvîntarea Psalmului arată că aceasta e pricina proorociei:
Pentru ce, Dumnezeule, ne-ai lepădat pînă în sfîrşit?
Că nu ne-ai hotărît să petrecem nici în robia de şaptezeci de ani, precum în vremea Babilonienilor, nici - precum în vremea lui Antioh - cei şapte ani şi jumătate, după proorocia lui Daniil, ci „ne-ai lepădat pînă în sfîrşit” şi ne-ai osîndit cu desăvîrşita pierzare.
Aprinsu-s-a mînia Ta peste oile păşunii Tale.
Ai avut - zice - mîniere statornică asupra oilor Tale. Că - de vreme ce pe Păstorul ceresc, Care a păscut oarecînd pe strămoşii lor, L-au osîndit pe Cruce - pentru aceea a adus asupra lor dreapta pierzare desăvîrşită.
2 Adu-Ţi aminte de adunarea Ta, pe care o ai cîştigat dintru început!
Zice: De demult, dintru început, ai fost numit Dumnezeu al nostru, şi noi al Tău norod - o Stăpîne!
Mîntuit-ai toiagul moştenirii Tale,
Că, dobîndind ajutorul Tău, ne-am izbăvit de robia Egiptenilor. Iar „moştenire” i-a numit pe dînşii şi Fericitul Moisi: „S-a făcut - zice - Iacov parte a Domnului, norodul Lui, şi Israil - moştenirea Lui.” Şi „toiag” a numit sceptrul împărătesc, în loc de: Dintru început ne-am făcută parte a Ta, ne-am numit moştenire a Ta, am petrecut sub a Ta împărăţie. Aşa, şi în Psalmul 44 a numit toiagul „schiptru împărătesc”, zicînd: „Toiagul îndreptării este toiagul împărăţiei Tale.”
muntele Sion acesta, întru care ai locuit.
Zice: După ce ne-ai slobozit de robia Egiptenilor, ne-ai băgat în pămîntul făgăduit părinţilor noştri, şi muntele Sion Ţi l-ai afierosit Ţie Însuţi, ca, locuind întru dînsul ca în nişte palate împărăteşti, să ocîrmuieşti norodul Tău. Iar acestea se prooroceau nefiind încă zidită Biserica în Ierusalim, căci Solomon a zidit-o după David şi după Asaf.
3 Ridică-Ţi mîinile Tale peste mîndriile lor pînă în sfîrşit!
Pedepseşte-i pe dînşii pentru mîndria lor - zice. Iar pe acest „ridică-ţi mîinile Tale peste mîndriile lor” l-a pus din metafora celor ce îi bat cu mîinile pe cei ce păcătuiesc. Şi a zis aceasta darul cel proorocesc cunoscînd pe vrăjmaşii păgîni, adică pe Romani, că nu au ridicat acel război rîvnind pentru Cel răstignit, ci ca să supună pe toată lumea sub dînşii. Şi i-a folosit pe dînşii Dumnezeu ca pe nişte muncitori, muncindu-i pe cei ce făcuseră păgînătate.
4 Cîte răutăţi a făcut vrăjmaşul întru cel sfînt al Tău,
Nici Evreul, nici ceilalţi tălmăcitori, nici Cei 70 în Exapla,nu a pus în număr de mulţi, adică: „întru sfinţii Tăi”, ci cu număr de unul: „întru sfîntul Tău”, încît este arătat că le-a zis pentru Biserică, tînguindu-se şi plîngînd pentru cele făcute asupra ei. Şi cu acest scop împreună-glăsuiesc cele adăugate de aici înainte:
şi s-au fălit cei ce Te urăsc pe Tine în mijlocul praznicului Tău.
Pentru că în Praznicul Paştelui, după ce s-a adunat tot norodul după Lege, Titus a aşezat oastea aproape şi a înconjurat Mitropolia Iudeilor. Aşadar - de vreme ce în Praznicul Paştelui au pironit pe Cruce pe Mîntuitorul - aceia şi-au luat pedeapsa păgînătăţii lor tot întru aceeaşi vreme.
5 Pus-au semnele lor semne, sfărîmat-au intrarea de sus.
Zice: Au ridicat deasupra porţilor noastre trofee, adică semne şi arătări de biruinţă. Încă şi Pilat a băgat în cetate semnele împărăteşti, împotriva Legii, iar împăraţii Romanilor au săpat în pietrele porţii cap (sau chip) de porc[COLOR=#800080][1][/COLOR]. Prin acestea toate, Iudeii învăţau că se făcuseră pustii şi goi de dumnezeiasca purtare de grijă. Iar Domnul mai-nainte le-a zis în dumnezeieştile Evanghelii: „Cînd veţi vedea - zice - urîciunea pustiirii stînd în locul cel sfînt - cel ce citeşte, înţeleagă! - atunci cei din Iudeea să fugă în munţi.”
6 Ca întru o dumbravă de lemne, cu topoare au tăiat uşile ei deodată, cu secure şi cu bardă au surpat-o pe dînsa.
Folosind unelte dulghereşti tăietoare de lemne, stricau îngrădirile, tăiau uşile caselor, stricînd cele bune şi frumos dichisite ca pe nişte stejari.
7 Ars-au cu foc sfinţitorul[COLOR=#800080][2][/COLOR]Tău, în pămînt au spurcat locaşul numelui Tău.
Nu le-a ajuns lor prădarea şi stricarea celorlalte case, ci şi-au întins nebunia şi asupra Bisericii afierosite Ţie, şi pe unele le-au dat focului, iar pe altele le-au stricat cu mîinile lor, întrebuinţîndu-le pe cele sfinte ca pe nişte spurcate.
8 Zis-au întru inima lor, rudeniile lor dimpreună: Veniţi şi să stingem toate praznicele lui Dumnezeu de pe pămînt.
9 Semnele n-am văzut, nu mai este Prooroc, şi pe noi nu ne va mai cunoaşte.
Venind asupra noastră cu multă împreună-glăsuire şi învoire, vrăjmaşii au avut un singur scop: să strice Legea dată de Tine - căci prin „praznice” a arătat vieţuirea după Lege. Şi - zice - aveau îndrăzneală pentru că noi nu am văzut nici facerile de minuni din vremea strămoşilor noştri, nici nu eram mustraţi de vreun dar proorocesc, făcîndu-ne deodată pustii şi goi de toate acestea. Căci au avut mulţi Prooroci şi după întoarcerea din Babilon: pe Agheu, pe Zaharia, pe Maleahi. Este lesne a învăţa din istorie că Proorocii mai-nainte spuneau norodului şi împăraţilor cele ce or să fie şi făceau arătate năvălirile războinicilor.
10 Pînă cînd, Dumnezeule, va ocărî vrăjmaşul, va întărîta cel potrivnic numele Tău pînă în sfîrşit?
În loc de: Pînă cînd ne dai pe noi la nelegiuirile acestora şi suferi cu îndelungă-răbdare glasurile lor cele hulitoare?
11 Pentru ce întorci mîna Ta şi dreapta Ta din mijlocul sînului Tău pînă în sfîrşit?
„Sîn al lui Dumnezeu” este vistieria bunătăţilor, iar „mînă” - lucrarea. Aşadar zice: Pentru ce oare nu ne dăruieşti bunătăţile Tale, după obicei, şi-Ţi ridici mîna din sîn? A pus acest stih din metafora celor ce au sînul plin, şi li se cere, dar nu voiesc a da şi îşi întorc mîna înapoi.