[patinina34]

14 Tu ai zdrobit capetele balaurilor în apă, Tu ai sfărîmat capul balaurului,
„Balauri” îi numeşte pe Egipteni, iar „capete ale balaurilor” - pe voievozii acelora, şi pe tribuni[COLOR=#800080][1][/COLOR]şi pe polcovnici[COLOR=#800080][2][/COLOR]. Iar „balaurul” numit cu număr de unu îl zice pe Faraon, ce era mai mare peste mulţi boieri. Tot aşa numeşte încă şi pe diavolul, pe care l-a legat cu obezi şi l-a surpat Purtătorul nostru de Lege, după ce a primit asupră-Şi moartea de bună voie. Pentru aceea a şi zis că are multe capete. Şi zice: Pe aceştia toţi i-a cufundat, şi marea - pe care la noi a ţinut-o şi a înfrînat-o - la aceia a dezlegat-o şi a slobozit-o, şi i-a cotropit cu valurile ei.
datu-l-ai pe el mîncare noroadelor arapilor.
Vecini şi răzeşi ai Egiptenilor sînt Etiopii, cu care aveau războaie dese. Dar, după ce Faraon s-a potopit în mare cu toată oastea, Egiptenii s-au făcut lesne prinşi şi robiţi Etiopilor, şi - precum cel flămînd mănîncă hrana cu lesnire - aşa şi pe dînşii foarte lesne îi biruiau aceia. Pentru aceea zice cuvîntul proorocesc: „Datu-l-ai pe dînsul mîncare noroadelor etiopeneşti”, în loc de: I-ai arătat pe dînşii lesne prinşi, făcîndu-i să se cheltuiască de Etiopi cu uşurătate.
15 Tu ai rupt izvoare şi pîraie,
Iar Evreul şi ceilalţi tălmăcitori au zis „izvor”, şi - ori de vom zice „izvor”, ori „izvoare” - nu vom greşi din adevăr. Proorocescul cuvînt numeşte „izvor” apa ce curge din piatră, dar aceasta, despărţindu-se, face multe pîraie, pentru ca multele miriade să se îndulcească de apă cu lesnire. Şi aflăm că acest lucru s-a făcut nu o dată numai, ci de două ori: pentru unul ne învaţă Ieşirea, iar pentru celălalt - Cartea Numerilor. Deci „izvor” a numit după cuviinţă piatra ce izvorăşte curgerile apei, iar „pîraie” - despărţirile apei, ca pe cele ce nu au curs după fire, ci atunci au izbucnit: că - precum pîrîul nu este curgător de-a pururea, ci se alcătuieşte din apele ploilor - aşa a izbucnit apa aceea prin dumnezeiască poruncă.
Tu ai uscat rîurile Itamului.
Iar Simmah a zis aşa: „Tu ai uscat rîuri vechi”, adică: Ai poruncit a izvorî în pustie acelea care nu erau şi nu fuseseră dintru început, iar pe cele ce au fost şi au avut călătorie şi curgere veche de demult le-ai oprit a mai curge, căci aşa ai voit. Aceasta o zice şi într-un alt Psalm: „Pus-a rîuri în pustie şi izvoare de apă întru sete, pămînt roditor întru sărătură, de răutatea celor ce locuiesc pe dînsul.” Ai pus - zice - pustia întru iezere, şi pămîntul fără de apă - întru izvoare şi ai sălăşluit acolo pe cei flămînzi. Că, pentru fărădelegile locuitorilor, a uscat rîurile Sodomenilor, şi ale Gomorenilor şi ale celorlalţi de prin prejur, iar pămîntului fără de ape i-a dat izvoare din piatră, aducînd apă norodului însetat, căci Îi este Lui cu lesnire să abată cum voieşte firea apelor într-altă parte. Însă acest stih arată şi altceva: că - pentru fărădelegile lor - nu va aduce Iudeilor apele rîurilor prooroceşti, ci va adăpa cu izvoarele ieşite din piatră neamurile, ce erau pustii de demult. Iar „piatra”, după cum zice dumnezeiescul Apostol, este Hristos.
Şi toate cele zise de la „a lucrat mîntuire în mijlocul pămîntului” pînă aici cuprind închipuirea facerilor noastre de bine. Pentru că şi acolo izbăvirea de robie a fost prin ape, şi aici începutul slobozeniei este tot prin ape: acolo - capete de balauri zdrobite în ape, iar aici - stăpîniri ale dracilor pierdute şi risipite prin darul Sfîntului Botez; după cufundarea în mare, Egiptenii s-au făcut supuşi lesne Etiopilor, iar după Sfînta Scăldătoare, războitorii noştri s-au făcut lesne biruiţi celor ce de demult aveau suflete negre. Şi, celor ce voiesc a lua aminte, lesne le este a le privi şi pe celelalte asemenea: acolo - toiag, aici – Cruce; acolo - Moisi, aici – Arhiereii; acolo - marea, aici – scăldătoarea; acolo - douăsprezece izvoare[COLOR=#800080][3][/COLOR], aici - doisprezece Apostoli; acolo - şaptezeci de copaci de finic, aici - şaptezeci de ucenici. Însă noi să călătorim către necurmarea tîlcuirii de aici înainte:
16 A Ta este ziua şi a Ta este noaptea, Tu ai făcut zorile şi soarele.

[COLOR=#800080][1][/COLOR]comandant al unei legiuni romane

[COLOR=#800080][2][/COLOR]Rang ostăşesc (în armata rusă) ce corespunde colonelului de azi.

[COLOR=#800080][3][/COLOR]Pe cînd umblau prin pustie, Iudeii „au venit în Elim. Şi erau acolo douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de pomi de finic. Şi au tăbărît acolo lîngă apă” (Ieşirea 15:27).