[patinina34]

17 Tu ai făcut toate cele frumoase (hotarele) ale pămîntului, vara şi primăvara Tu le-ai zidit.
A mutat cuvîntul de la facerile de bine din parte la cele de obşte, şi ne învaţă că Dumnezeul tuturor este Ziditorul a toate, Făcător al zilei şi al nopţii, dătător al luminii, ziditor al soarelui şi ocîrmuitor al vremii. Căci prin „primăvară” şi prin „vară” a arătat schimbările vremilor. Iar în loc de: „Tu ai făcut toate hotarele pămîntului”, Achila şi Teodotion au zis: „le-ai stîlpit”, iar Simmah: „le-ai pus”. Şi cuvîntul arată că El a dat fiinţă pămîntului şi l-a împărţit în cîmpii, şi în munţi şi în văi, iar în alte părţi l-a scobit, spre primirea apelor iezerelor şi ale mărilor.
18Adu-Ţi aminte de aceasta.
Zice: După ce ai făcut acestea toate, Tu, Ziditorul făpturilor, adu-Ţi aminte de „aceasta”, adică „de adunarea pe care ai cîştigat-o dintru început” - căci a întors pe „aceasta” către cea de mai sus.
19 Vrăjmaşul a ocărît pe Domnul şi norodul cel fără de minte a întărîtat numele Tău.
Zice: Nu la noi să cauţi, ci la hulele vrăjmaşilor noştri.
Să nu dai fiarelor sufletul ce se mărturiseşte Ţie,
Proorocescul cuvînt nu se roagă aşa prost, pentru toţi, ci celor ce mărturisesc dumnezeiescul nume le cere cele bune, celor ce mărturisesc pe Cel răstignit Dumnezeu din Dumnezeu, de o fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul. Iar „fiare” numeşte nu numai cruzimea războinicilor, ci şi pe a celor ce se leapădă de Cel răstignit şi nu-L mărturisesc pe El Dumnezeu după cum s-a zis.
sufletele săracilor Tăi să nu le uiţi pînă în sfîrşit!
Încă şi săraci pot să fie cei cu cugetul smerit, că - după cum Însuşi Domnul zice în Evanghelii: „Fericiţi - cei săraci cu duhul, că a lor este Împărăţia cerurilor!”
20 Caută spre aşezămîntul robilor Tăi, că s-au umplut cei întunecaţi ai pămîntului de casele fărădelegilor.
Că cei ce nu au dobîndit strălucirea Ta - ci Te hulesc împreună cu Iudeii că eşti doar om, şi nu Te mărturisesc pe Tine Soare al Dreptăţii şi au iubit întunericul necunoştinţei - au casele pline de nelegiuire şi de pedepsele ce odrăslesc de aici. În loc de: La toate felurile de rele s-au dat, pentru aceea au ales întunericul.
21 Să nu se întoarcă smeritul ruşinat,
Te rugăm să nu se greşească de rugăciune, nici să se trimită de la Tine cu ruşine.
săracul şi mişelul vor lăuda numele Tău.
Cei ce au trebuinţă de al Tău ajutor, şi îl dobîndesc pe acesta, obişnuiesc a-Ţi aduce Ţie laudă.
22 Scoală-Te, Dumnezeule, alege judecata Ta, adu-Ţi aminte de ocara Ta de la cel fără de minte toată ziua.
Foarte cu potrivire a schimbat pronumele „mea”: n-a zis „judecata mea”, ci „judecata Ta”. Şi zice: Eu am pătimit acestea după dreptate, iar aceia au îndrăznit multe hule asupra Ta: unii cînd Te-au răstignit, iar alţii şi după Cruce şi după al lor Botez, cînd s-au lepădat de Tine.
23 Să nu uiţi glasul slugilor Tale, mîndria celor ce Te urăsc s-a înălţat pururea.
Şi aici a înjugat mîndria războinicilor cu a loru-şi faţă, şi - nu pentru că ar avea dreptate, ci pentru mîndria şi ura vrăjmaşilor - se roagă să se învrednicească de oarecare cruţare.