[patinina34]

TÎLCUIREA PSALMULUI 74

Întru sfîrşit, să nu strici. Psalmul cîntării lui Asaf.

Iar Simmah a zis: „de biruinţă, pentru nestricăciune, Psalmul lui Asaf”, fiindcă Psalmul are proorocie a dreptei judecăţi a lui Dumnezeu şi mai-nainte vesteşte pieirea lucrătorilor răutăţii şi vicleniei şi răsplătirile cele bune ale îndrăgitorilor faptei bune. Prin deasupra-scriere, cuvîntul porunceşte după cuviinţă să nu stricăm gîndurile bine-credincioase, ci să le păzim sănătoase, ca să moştenim nestricăciunea. Psalmul s-a zis încă şi de către faţa celor robiţi în Babilon, care se făgăduiau a lăuda pe Domnul dacă vor dobîndi dumnezeiescul dar.
Mărturisi-ne-vom Ţie, Dumnezeule, mărturisi-ne-vom Ţie şi vom chema numele Tău.
Şi de aici este arătat că încă nu dobîndiseră întoarcerea. Şi se făgăduiesc că vor lăuda pe Dumnezeu şi se vor străluci cu prea-cinstitul Lui nume, pentru că „vom chema numele Tău” aceasta arată, zicînd: Iarăşi ne vom numi cu numele Tău şi vom fi norod al Tău.
2 Povesti-voi toate minunile Tale cînd voi lua vreme.
Iar Achila şi Simmah zic aşa: „cînd voi lua adunare”. Cînd - zice - ne vom întoarce şi ne vom aduna întru Sfinţita Ta Biserică, atunci Te vom lăuda pe Tine după Lege şi îi vom învăţa facerile Tale de bine pe cei ce nu le ştiu. Iar acum strigăm: „Cum vom cînta cîntarea Domnului în pămînt străin?”
Aşa, după ce i-a învăţat ce se cuvenea să zică pe cei robiţi în Babilon şi după ce i-a povăţuit pe cei ce se întorc la Mîntuitorul a toate, proorocescul cuvînt arată pe Dumnezeu răspunzînd făgăduinţelor făcute şi zicînd:
Eu dreptăţi voi judeca.
Cu dreptate - zice - voi judeca între voi şi Babilonieni.
3 Topitu-s-a pămîntul şi toţi cei ce locuiesc pe dînsul,
Că sînt Judecător a toată lumea şi voi aduce pedepsele cele vrednice asupra tuturor.
Eu am întărit stîlpii lui.
Şi ţiitor al tuturor sînt, căci sînt Ziditorul tuturor. Eu am făcut pămîntul şi l-am întemeiat, rezemîndu-l pe hotărîrile Mele ca pe nişte stîlpi, căci am pus poruncă, şi nu o va trece. Pentru aceasta, fiind şi Judecător, nu voiesc a-i munci pe cei ce greşesc, dar spun mai-nainte pedepsele, ca să-i fac mai înţelepţi cu îngrozirea. Şi îi dojenesc şi îi sfătuiesc să urască toată nelegiuirea şi să se grijească de dreptate şi de smerita cugetare. Că acestea i-a învăţat prin cele adăugate:
4 Zis-am celor fără de lege: Nu faceţi fărădelege! - şi celor ce greşesc: Nu vă înălţaţi cornul!
Această patimă este mai cumplită decît toate, că-i face nu numai să păcătuiască, ci să se şi fălească pentru aceasta.
5 Nu vă ridicaţi la înălţime cornul vostru
Apoi, arată ce numeşte „înălţime”:
şi nu grăiţi asupra lui Dumnezeu nedreptate!
Pentru că şi dobitoacele purtătoare de coarne se fălesc foarte pentru dînsele. Şi cuvîntul le porunceşte să nu crească nelegiuirea prin mîndrie, nici să-şi pornească limba asupra lui Dumnezeu.
6 Că - nici de la ieşiri, nici de la apusuri, nici de la munţii pustii,
7 că Dumnezeu judecător este.
„Ieşiri” a numit răsăriturile; aşa zice şi A Cincea tălmăcire. Iar „munţii pustii” sînt părţile crivăţului şi ale austrului, că acestea au rămas nelocuite cu totul, pentru desăvîrşita lor răceală şi fierbinţeală. Deci învaţă că a scăpa de judecata lui Dumnezeu este un lucru din cele cu neputinţă: măcar de s-ar şi duce în părţile despre răsărituri, măcar de s-ar ispiti să fugă întru ale apusului, măcar întru cele despre miazăzi, măcar întru cele despre miazănoapte, tot este supus sub dumnezeiasca hotărîre. Apoi, ne învaţă că schimbările vieţii se fac cu voia lui Dumnezeu:
Pe acesta smereşte, şi pe acesta înalţă.
8 Că paharul este în mîna Domnului, cu vin neamestecat[COLOR=#800080][1][/COLOR], plin de amestecătură, şi a abătut din una în alta.
Şi proorocia Ieremiei ne învaţă pentru paharul acesta, căci i se porunceşte de la Dumnezeu să-l ia şi să adape Ierusalimul, şi pe boieri şi neamurile megieşe. Iar „vin” numeşte pedeapsa, fiindcă ia puterea, asemenea beţiei, şi slăbănogeşte încheieturile mădularelor. Deci proorocescul cuvînt zice că Dreptul Judecător va aduce pedeapsa uneori nouă, alteori altora, că acum îl înalţă pe acesta, iar pe acela îl smereşte, şi iarăşi mută înălţarea la alţii, şi schimbă primejdiile şi preface bunele-norociri. Cei robiţi în Babilon se învaţă să le zică pe acestea nu aşa prost, ci mai-nainte deprinzîndu-se şi cu robia Babilonienilor, şi cu a lor slobozenie. Căci, nu după multă vreme, Chir Persul a răsturnat puterea acelora şi a dăruit acestora slobozenia mai dinainte.
Însă drojdiile lui nu s-au deşertat, bea-vor toţi păcătoşii pămîntului.
„Drojdii” a numit pedeapsa cea mai cumplită. Eu - zice - le-am băut pe cele mai limpezi, adică am fost supus sub cele mai mici rele, iar Babilonienii vor bea drojdiile cele mai de dedesubt, în loc de: Vor pătimi rele mai cumplite decît cele pe care le-au lucrat, fiindcă eu am dobîndit întoarcerea după şaptezeci de ani, dar ei se vor da robiei necurmate.
9 Iar eu mă voi bucura în veac, cînta-voi Dumnezeului lui Iacov.
Că - precum aceia săltau şi se bucurau pentru relele noastre, cînd beam noi paharul amărăciunii - aşa şi noi, văzînd pedeapsa lor, vom aduce lui Dumnezeu cîntare de laudă, nu punîndu-ne asupra acelora, ci făcîndu-ne mulţumitori şi bine-cunoscători către facerile de bine.
10 Şi toate coarnele păcătoşilor voi zdrobi, şi se va înălţa cornul dreptului.
Prin aceste cuvinte, mai-nainte s-au învăţat că îi vor birui şi pe războinicii ce s-au ostăşit asupra lor după întoarcere. Pentru aceasta a zis: „coarnele păcătoşilor”, fiindcă erau adunaţi din multe feluri de neamuri. De aceştia face pomenire şi proorocia lui Iezechil, a lui Miheia şi a Zahariei. Iar „coarne ale dreptului” a numit cugetul lui cel bine-credincios, dar - dacă cineva ar voi să înţeleagă că „drept” îl numeşte pe Zorobabel, pe care Dumnezeu l-a folosit ca slujitor pentru a săvîrşi acea biruinţă - nu va greşi din adevăr.

[COLOR=#800080][1][/COLOR]În lumea veche, vinul se bea numai amestecat cu apă, din pricina tăriei lui. Iar „amestecătura” sînt drojdiile. Deci „vinul” urgiei este şi „tare”, şi „tulbure”, doborîndu-l de tot pe cel ce îl bea.