[patinina34]

TÎLCUIREA PSALMULUI 79

Întru sfîrşit, întru cîntări; pentru cei ce se vor schimba.

Mărturie lui Asaf. Psalmul pentru Asirianul.

Psalmul de faţă mai-nainte vesteşte schimbarea oarecăror lucruri; de aceea şi este adăugat acest nume, adică „mărturie”. Şi darul Duhului mai-nainte vesteşte robia Iudeilor în Babilon, Psalmul fiind închipuit întru rugăciune ce se aduce Dumnezeului tuturor ca despre aceia. Că darul cel proorocesc îi învaţă cu ce fel de graiuri li se cade să-L îmblînzească pe Dumnezeu şi să-L ridice către milă. Totodată, mai-nainte grăieşte şi mîntuirea ce urma să fie tuturor oamenilor prin Stăpînul Hristos.
Cela ce paşti pe Israil, ia aminte!
Pe Tine, Stăpîne, Cel ce porţi de grijă pentru norod ca un păstor, Te rog să primeşti rugăciunea mea.
Cela ce povăţuieşti ca pe o oaie pe Iosif,
Pe cel ce întru fraţi căzuse ca între nişte lupi, din mîinile acelora izbăvindu-l, l-ai povăţuit în Egipt şi l-ai arătat mai înalt decît cei ce au vrăjmăşuit. Aşa, după ce a povestit purtarea de grijă făcută spre dînşii, s-a mutat către stăpînirea mai cuprinzătoare:
Cel ce şezi pe Heruvimi, arată-Te
Că - de vreme ce marele Moisi a pus oarecari închipuiri ale acestora întru Sfintele Sfinţilor, şi între ele a pus curăţitorul[COLOR=#800080][1][/COLOR], şi prin acela se făcea arhiereilor arătarea dumnezeiască - după cuviinţă i-a pomenit aici pe Heruvimi şi L-a rugat să Se arate pe Cel ce şade pe ei.
2 înaintea lui Efraim, şi a lui Veniamin şi a lui Manasi!
Te rog – zice – să Te arăţi norodului Tău! - că prin seminţiile zise a arătat tot norodul. Şi i-a pomenit pe aceştia fiindcă amintise de Iosif, iar Efraim şi Manasi sînt feciori ai lui Iosif, şi Veniamin frate de o mamă.
Deşteaptă puterea Ta, şi vino să ne mîntuieşti!
Ca pe cel ce îndelung rabdă şi se linişteşte Îl scoală pe Dumnezeu, şi zice: Porneşte toată puterea Ta ca să faci a noastră mîntuire! Aşa se roagă norodul robit atunci de Asiriani[COLOR=#800080][2][/COLOR], după cum s-a zis de noi mai sus, dar mai tîrziu şi neamurile, ca Făcătorul de bine să facă purtare de grijă pentru mîntuirea lor. Că aceasta va să zică prooroceasca minte şi prin cele de aici înainte:
3 Dumnezeul Puterilor, întoarce-ne pe noi,
Slobozeşte-ne din robie şi dăruieşte-ne întoarcere! Acela se roagă adică pentru întoarcerea din Babilon, iar acestea pentru cea de la idoli. Apoi, ne învaţă lesnirea lucrului:
şi arată-Ţi faţa Ta, şi ne vom mîntui!
Că ajunge numai arătarea Ta ca să dezlegi primejdiile.
4 Doamne Dumnezeul Puterilor, pînă cînd Te mînii spre ruga robilor Tăi?
O Stăpîne, pînă cînd alungi de la Tine litaniile mele şi Te mînii pentru greşelile mele? Iar „robi” numeşte norodul, pentru că ceilalţi tălmăcitori, în loc de: „robilor Tăi”, au pus: „spre ruga norodului Tău”.
5 Hrăni-vei pe noi cu pîine de lacrimi şi ne vei adăpa cu lacrimi întru măsură.
Aici s-a schimbat timpul, pentru că ceilalţi le-au zis pe acestea ca şi cum s-ar fi făcut, adică: „Hrănitu-ne-ai cu pîine de lacrimi şi ne-ai adăpat cu lacrimi întru măsură.” Şi zice: Ai amestecat cu lacrimi hrana şi băutura noastră, că ne împărtăşim de ele tînguindu-ne şi suspinînd. Iar aceasta ai făcut-o măsurîndu-ne pedeapsa deopotrivă cu păcatele noastre. Şi Domnul a zis la fel: „Cu ce măsură măsuraţi, împotrivă se va măsura vouă.” Şi Zaharia Proorocul, cînd mai-nainte vesteşte pieirea Babilonului, zice că vede două muieri cu aripi de pupăză purtînd o măsură pe care li s-a poruncit să o aducă Babilonului. Iar prin acestea ne învăţăm dreptatea dumnezeieştii hotărîri.
6 Pusu-ne-ai pe noi întru prigonire vecinilor noştri, şi vrăjmaşii noştri ne-au batjocorit pe noi.
Ne-am făcut de ocară neamurilor ce se învecinează cu noi, care ne vrăjmăşesc de-a pururea. Cu toate acestea, nu ne-am depărtat de Tine, că aceasta au zis prin cele de aici înainte:
7 Doamne Dumnezeul Puterilor, întoarce-ne pe noi, şi arată-ţi faţa Ta şi ne vom mîntui!
Deci: Cu arătarea Ta, risipeşte norul cel întunecos al primejdiilor şi dăruieşte-ne întoarcerea! Aceasta se roagă norodul Iudeilor, dar pe aceasta o cer încă şi neamurile, „arătare” însemnînd venirea în trup, că zice: Eşti puternic şi Domnul Puterilor, nevăzut chemîndu-i atunci înapoi din robie pe aceia, iar pe neamuri mîntuindu-le prin iconomia Ta. Apoi, povesteşte facerile de bine cele vechi, rugîndu-se a dobîndi aceeaşi purtare de grijă:
8 Via din Egipt ai mutat-o, scos-ai neamuri şi ai răsădit-o pe dînsa.
9 Cale ai făcut înaintea ei, şi ai sădit rădăcinile ei, şi au umplut pămîntul.
O Stăpîne, Tu ai pierdut nedreapta silnicie a Egiptenilor, Tu ai dat desăvîrşitei pierzări neamul Hananeilor şi, mutînd din Egipt norodul Tău ca pe o vie şi dăruindu-i pe cale toată lesnirea, l-ai răsădit pe dînsul în pămîntul Hananeilor.
10 Acoperit-a munţii umbra ei şi mlădiţele ei cedrii lui Dumnezeu.

[COLOR=#800080][1][/COLOR]Jertfelnicul de tămîie, ce se afla în Sfînta Sfintelor. Afară se găsea jertfelnicul pentru animale şi prinoase, numit în alte locuri ale cărţii acesteia „sfinţitor”.

[COLOR=#800080][2][/COLOR]Fericitul Teodorit nu face deosebire între Asirieni şi Babilonieni. De fapt, aici e vorba de cei din urmă.