[patinina34]

13 De M-ar fi ascultat norodul Meu, Israil în căile Mele de ar fi umblat,
14 întru nimic pe vrăjmaşii lor i-aş fi smerit, şi peste cei ce îi necăjeau pe dînşii aş fi pus mîna Mea.
Şi, dacă ar fi suferit sfătuirile Mele şi ar fi urmat poruncilor Mele, cu lesnire aş fi pierdut pe vrăjmaşii lor. Pentru că acest „întru nimic” arată lesnirea, în loc de: Fără de trudă, fără de osteneală şi întru o cirtă de vreme puteam să aduc pieirea asupra acelora.
15 Vrăjmaşii Domnului au minţit Lui,
Iar Achila zice aşa: „Făcătorii de urîciune se vor lepăda de Domnul”. Fiindcă, prin lepădarea de Stăpînul Hristos, şi-au gătit urîciune asupra lor şi vrăjmaşi ai Domnului s-au aşezat pe sine, minţind Acestuia şi călcînd tocmelile făcute cu Dînsul. Că, după punerea de lege, norodul a răspuns: „Toate cîte a zis Domnul Dumnezeu le vom face şi le vom asculta!” Acestea sînt făgăduinţele, iar faptele - fără de îndoială împotrivnice, că L-au răstignit pe Stăpînul lor cel ce S-a arătat, şi au primit certare a păgînătăţii lor veşnica pieire. Şi nu numai ei, ci şi Arie, şi Evnomie, şi Nestorie şi cei ce cred dogmele lor. Aceasta a arătat şi proorocia:
şi va fi vremea lor în veac.
Iar Simmah a zis mai descoperit, că a adăugat „şi va fi vremea lor în veac” după: „Urîţi sînt Domnului cei ce au minţit Lui”. Iar „vreme” numeşte primejdiile, că aşa obişnuiesc a le numi Sirienii şi Evreii, încă şi mulţi dintre ai noştri. Deci zice că Iudeii vor cădea întru acestea nu întru o vreme hotărîtă, ci în veac vor fi lipsiţi de dumnezeiasca purtare de grijă. Şi cuvîntul acesta se aseamănă cu primul stih al Psalmului 73: „Pentru ce, Dumnezeule, ne-ai lepădat pînă în sfîrşit?” - fiindcă şi acolo mai-nainte a vestit desăvîrşita lepădare a Iudeilor.
16 Şi i-a hrănit pe dînşii din grăsimea grîului, şi cu miere din piatră i-a săturat pe dînşii.
Zice: Bolind cu multă nemulţumire, nu şi-au adus aminte de bunătăţile date lor de demult. Că, în pustie, le-a scos apa cea prea-dulce din piatră, care, fiind însetaţi, li s-a părut că seamănă cu dulceaţa mierii; şi, după ce au intrat în pămîntul făgăduinţei, le-a dăruit cu îndestulare roadele pămîntului. Că din parte a arătat întregul, şi prin „grîu” a însemnat şi dăruirea celorlalte roade.