[patinina34]

12 Au cunoaşte-se-vor întru întuneric minunile Tale, şi dreptatea Ta în pămînt uitat?
Zice: Au doară este cu putinţă ca morţii - care s-au risipit, şi s-au prefăcut în praf, şi petrec în mormîntul morţii şi s-au dat uitării - să simtă a Ta iubire de oameni şi să se facă privitori ai minunilor Tale?
13 Şi eu către Tine, Doamne, am strigat, şi dimineaţa rugăciunea mea Te va întîmpina.
Iar Simmah, aşa: „Iar tînguirea mea este către Tine, Doamne, şi în dimineţi Te va întîmpina rugăciunea mea.” Că, dorind să mă izbăvesc de relele ce zac asupră-mi, mă tînguiesc chinuindu-mă şi dimineaţa o întîmpin cu rugăciunea.
14 Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu şi întorci faţa Ta de la mine?
Deci, pentru ce mă goneşti oare, Stăpîne, şi nu mă împărtăşeşti de a Ta milostivire?
15 Sărac sînt eu şi întru osteneli din tinereţile mele;
Tinereţea lui Israil este ieşirea din Egipt, iar a tuturor oamenilor: viaţa de după călcarea poruncii, afară din Rai. Că şi aceştia, şi aceia, în tot acest răstimp au petrecut ticăloşindu-se.
şi, înălţîndu-mă, m-am smerit şi m-am nedumerit.
Că, după acea strălucire, şi Iudeii au căzut în robie, şi firea oamenilor - făcută după chipul cel dumnezeiesc şi învrednicindu-se de viaţa din Rai, dar mai mari vrednicii dorind - a căzut şi din cele dăruite.
16 Peste mine au trecut mîniile Tale, înfricoşările Tale m-au tulburat.
17 Înconjuratu-m-au ca apa,
Zice: Toată urgia ai pornit-o asupra mea, şi m-ai tulburat cu prea-înfricoşate pedepse şi întru acestea m-ai cufundat ca întru nişte ape.
toată ziua m-au cuprins împreună.
De acestea mă cotropesc în fiecare zi.
18 Depărtat-ai de la mine pe prietenul, şi pe vecinul şi pe cunoscuţii mei din ticăloşie.
Şi, luptîndu-mă cu atîtea primejdii, nu am nici mîngîierea de la prieteni, pentru ticăloşia robiei făcîndu-mă pustiu de împreunarea acestora. Şi acestea se potriveau a le zice nu numai Iudeilor şi tuturor oamenilor, mai-nainte de arătarea Mîntuitorului, ci rugăciunea le este cuviincioasă şi potrivită şi acum celor ce pătimesc cele asemenea. Căci „cîte mai-nainte s-au scris - după dumnezeiescul Apostol - spre învăţătura noastră s-au scris, ca, prin răbdare şi prin mîngîierea Scripturilor, să avem nădejde.”