[patinina34]

21 ca să vestească în Sion numele Domnului şi lauda Lui în Ierusalim,
Că, privindu-le şi ocîrmuindu-le pe toate, Dumnezeul tuturor i-a auzit pe cei ce se tînguiau, şi a scos şi a dat hotărîrea slobozeniei, poruncind să-i întoarcă pe cei ferecaţi în locul celor ucişi, ca să zidească cetatea strămoşească şi întru aceea să aducă lui Dumnezeu slujba Legii, după obicei.
22 cînd se vor aduna noroadele împreună şi împăraţii ca să slujească Domnului.
23 Zis-am Lui în calea tăriei Lui: Împuţinarea zilelor mele vesteşte-o mie, să nu mă iei întru înjumătăţirea zilelor mele;
Cînd – zice – vom dobîndi întoarcerea, se vor aduna noroade şi împăraţi, minunîndu-se de puterea Ta. Deci atunci vom avea atîta veselie, cît vom ruga bunătatea Ta să ne dăruieşti adăugire de ani şi să nu ne dăm morţii înjumătăţindu-se vremea noastră. Iar „cale a tăriei” numeşte întoarcerea dăruită prin puterea lui Dumnezeu.
în neamul neamurilor - anii Tăi.
Că Tu ai fiinţă nemărginită, şi lesne Îţi este să le dai şi altora viaţă îndelungată.
24 Întru început Tu, Doamne, pămîntul ai întemeiat, şi lucrurile mîinilor Tale sînt cerurile.
25 Acelea vor pieri, iar Tu rămîi.
Că ce-Ţi este Ţie cu neputinţă, Ziditorului tuturor? Tu i-ai dat pămîntului pe „a fi”; nefiind cerurile, Tu le-ai făcut; şi, cînd acestea se vor schimba, Tu vei avea firea neschimbată. Însă, pomenind stihiile cele cuprinzătoare, L-a arătat pe El făcător şi al tuturor celorlalte.
Şi toate ca o haină se vor învechi, şi ca o îmbrăcăminte le vei înfăşura, şi se vor schimba,
Iar Simmah, aşa: „Şi toate ca o haină se vor învechi, şi ca o îmbrăcăminte le vei schimba, şi se vor preface.” Că toate cele văzute vor îmbătrîni şi vor urma învechirea hainelor, iar Tu le vei schimba, şi le vei înnoi pe dînsele şi le vei face nestricăcioase în loc de stricăcioase. Aceasta a zis-o şi dumnezeiescul Apostol: „Însăşi zidirea se va slobozi din robia stricăciunii spre slobozenia slavei fiilor lui Dumnezeu.”
26 iar Tu tot acelaşi eşti, şi anii Tăi nu se vor împuţina.
Deci - o Stăpîne! - precum voieşti strămuţi zidirea, iar Tu ai firea neschimbată şi mai presus decît strămutarea. Întru Epistola către Evrei, dumnezeiescul Apostol le-a spus pe acestea vorbind despre osebirea Fiului, însă întru Fiul vedem pe Tatăl: că, cele pe care le face Acela, şi Fiul le face de asemenea şi întru amîndoi se cunoaşte aceeaşimea[COLOR=#800080][1][/COLOR]firii, că una ştim a fi lucrarea Treimii.
27 Fiii robilor Tăi îl vor locui, şi sămînţa lor în veac se va îndrepta.
Iar Simmah a pus: „va rămîne”. Şi însemnează că cei ce s-au izbăvit de robie vor locui Ierusalimul, iar sămînţa dintru dînşii va rămîne în veac. Pentru sămînţa aceasta a zis şi dumnezeiescul Apostol: „... pînă cînd va veni sămînţa care s-a făgăduit. Iar făgăduinţele s-au zis lui Avraam şi sămînţei lui. Nu zice «şi sămînţelor lui», ca pentru multe, ci ca pentru una: «şi sămînţei tale», care este Hristos.” Sămînţa aceasta va rămîne în veac, căci are pe „a fi”[COLOR=#800080][2][/COLOR]unit împreună cu Dumnezeu-Cuvîntul şi nepieritor, dăruind viaţă celor ce cred, după însuşi glasul Domnului: „Cel ce mănîncă trupul Meu şi bea sîngele Meu va fi viu în veac.”

[COLOR=#800080][1][/COLOR]„identitatea”

[COLOR=#800080][2][/COLOR]Fericitul Teodorit arată încă o dată, împotriva ereticilor monofiziţi, că Mîntuitorul S-a înălţat la cer şi stă pe Scaunul slavei cu trupul Său cel omenesc, dar prefăcut prin Înviere, trup pe care l-a arătat Apostolilor şi pe care Toma chiar l-a atins cu mîna, trup pe care îl aduce ca jertfă la fiecare Sfîntă Liturghie.